Statul mai dă niște mărunt pentru săracii care nu au de factură: 50 de lei la curent și 100 de lei la gaze
Guvernul anunță cu surle și trâmbițe un așa-zis mecanism „simplificat” de sprijin energetic pentru anul 2026, însă, la o privire atentă, măsurile par mai degrabă o strategie de imagine decât un ajutor real.
În timp ce inflația erodează puterea de cumpărare, „revoluția digitală” a ministrului Bogdan Ivan promite beneficiarilor sume care abia dacă acoperă costul câtorva becuri lăsate aprinse.
50 de lei - „ajutorul” care nu acoperă nici inflația
Pentru energia electrică, Guvernul a stabilit un plafon de sprijin de 50 de lei pe lună. Într-o economie unde prețul energiei rămâne volatil, această sumă fixă pare mai degrabă o ofensă la adresa celor cu venituri sub 2.000 de lei, fiind insuficientă pentru a genera o ușurare reală a bugetului casnic. Mai mult, condiționarea ajutorului de „manifestarea intenției” pune din nou povara pe umerii bătrânilor și a persoanelor izolate, care ar putea fi excluse din start dacă nu descifrează hățișul birocratic al acestui nou sistem.
Capcana interconectării bazelor de date
Sistemul se bazează pe o promisiune riscantă: interconectarea bazelor de date ale furnizorilor cu ANAF. Având în vedere istoricul digitalizării în România, există temerea legitimă că mulți cetățeni eligibili vor fi respinși din cauza unor erori de sistem sau a datelor neactualizate. Sub pretextul „tehnologiei”, statul creează un mecanism de control strict, în care subvenția poate fi tăiată instantaneu dacă venitul crește cu un singur leu peste pragul de 2.000 lei.
Gazele naturale: Un sprijin temporar pentru o problemă permanentă
Ajutorul de 100 de lei pentru gaze este limitat strict la perioada octombrie-martie. Deși facturile de iarnă sunt cele mai mari, Guvernul ignoră faptul că prețurile ridicate afectează consumatorii pe tot parcursul anului prin costurile indirecte ale produselor și serviciilor. Practic, după luna martie, consumatorul vulnerabil este lăsat singur în fața pieței libere.
Mecanismul propus de Bogdan Ivan pare conceput mai degrabă pentru a reduce numărul de beneficiari prin filtre tehnologice decât pentru a oferi siguranță energetică. În loc de o reformă reală a prețurilor, românii primesc promisiunea unei scăderi automate pe factură care, în realitate, va fi doar o picătură într-un ocean de cheltuieli.