SĂRBĂTOARE MARE pentru creştinii ortodocşi. Ce NU ai voie să faci de Sfântul Dumitru

Sfântul Dumitru. În tradiția populară, Sfântul Dumitru usucă toate plante și dezfrunzeşte codrul, fiind cel care descuie iarna. De asemenea, există credința că pe 26 octombrie, căldura întră în pământ și gerul începe să îşi arate colții.

 

Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor, ziua de 26 octombrie fiind ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceștia își așează cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el. Dacă se va culcă o oaie neagră, iarnă va fi bună, iar dacă se va culcă o oaie albă, iarnă va fi aspră.

 

Un alt mod de a află încă din 26 octombrie cum va fi iarna este să urmăreșți mersul oilor în dimineața sărbătorii Sfântului Dumitru. Dacă dimineața se va trezi întâi o oaie albă și va pleca spre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarna va fi ușoară.

 

 

În ziua acestui mare sfânt, femeile nu au voie să se machieze, pieptene ori să facă paradă modei, avertizează tradiția. Cele care fac asta vor primi pedeapsa un an dificil din punct de vedere gospodăresc, iar relația cu soțul nu va fi una ușoară.  De aseamenea, înainte cu două zile de Sfântul Dumitru trebuie strânse toate deșeurile, crengile uscate și frunzele pline de noroi din curte. Sfântul Dimitrie este protectorul iernii pastorale, iar în funcție de hărnicia oamenilor, acesta le va da o iarnă blanda sau una năprasnică.

 

Sfântul Dumitru a trăit la Tesalonic (Salonic, în Grecia de azi) în vremea împăraților Dioclețian și Maximian (284-305). Provenea din una din cele mai nobile familii din Macedonia și era admirat de toți, nu doar pentru noblețea și frumusețea lui exterioară, ci și pentru virtuțile sale, pentru înțelepciunea și bunătatea să. Încă din tinerețe a devenit strateg și specialist în artă militară, așa încât în ciuda vârstei lui, a fost numit general al armatelor Tesaliei și proconsul Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei și al Macedoniei.

 

Toate aceste onoruri nu l-au făcut pe Dumitru să piardă din vedere lucrurile cele mai importante, și anume cele legate de mântuirea sufletului. Fiind evlavios și învățător al credinței în Iisus Hristos, își petrecea o bună parte a fiecărei zile cu învățarea și interpretarea învățăturii lui Hristos, în public și fără să se ascundă, așa încât mulți păgâni din Tesalonic și din regiune s-au convertit la creștinism, în ciuda persecuțiilor pornite de împărat împotriva creștinilor.

 

Biruitor în războiul contra sciților, în drum spre Roma, Cezarul Galerius (care tocmai fusese proclamat August pentru partea răsăriteană a Imperiului Român) s-a oprit la Tesalonic pentru a fi aclamat de popor și a sacrifică zeilor. Câțiva păgâni invidioși din oraș au profitat de această ocazie pentru a se plânge împăratului și a-l denunța pe Dumitru că este creștin. Mânia împăratului a devenit repede furie, când a aflat că Dimitrie nu doar era ucenic credincios al lui Hristos, dar și predică public credința creștină. Astfel, împăratul a poruncit să fie prins sfântul și să fie pus într-o temniță umedă din subsolul unei băi publice.

 

Şi lăudându-se împăratul cu un om al lui ce-l chema Lie și îndemnând pe oamenii cetății să iasă să se lupte cu el - căci întrecea acesta pe toți cei de vârsta lui la mărimea trupului și la putere -, un oarecare tânăr creștin, pe nume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie în temniță, îi zise: "Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie. Roagă-te pentru mine". Iar sfântul însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise: "Şi pe Lie vei birui și pentru Hristos vei mărturisi". Deci luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie și-i puse semeția lui jos, omorându-l. De care lucru împăratul rușînându-se, s-a mâhnit și s-a mâniat.

 

Şi fiindcă s-a aflat că Sfântul Dumitru a îndemnat la această pe Nestor, a trimis ostași și le-a poruncit să-l străpungă cu sulițele pe sfântul în temniță, pentru că a fost pricina morțîi lui Lie. Şi făcându-se această, îndată marele Dimitrie și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea să multe minuni și uimitoare tămăduiri.