Judecătorii, neclintiți în privința eliberării lui Cioacă: „Nu a conştientizat consecinţele faptelor sale, nu le asumă, nu a făcut progrese reale pe calea reintegrării sociale”

Este a doua cerere de eliberare de eliberare conditionata depusa de fostul politist si respinsa de jucatori, dupa ce prima i-a fost respinsa in mai.

Cioaca a spus ca si-ar fi gasit chiar si un loc de munca dar judecatorii au respins cererea de eliberare conditionata. Fostul politist a executat mare parte din pedeapsa data initial, dar inca nu a platit daunelele in acest dosar de rasunet.

Motivele respingerii cererii de eliberare condiționată au fost explicate de instanță într-un document.

Aspecte tulburătoare din motivarea instanței: „A manifestat nepăsare față de memoria victimei”

Din documentul citat de ziare.com rezultă că judecătorii admit că fostul polițist a dat dovadă de „disciplină și stăruință în muncă”, dar au constatat că acesta nu recunoaște nici acum că a ucis-o pe Elodia Ghinescu:

• „Față de aceste aspecte instanţa constată că persoanei condamnate nu i se poate reproşa conduita de ansamblu adoptată în timpul executării pedepsei, identificându-se o evoluţie pozitivă în plan educativ şi psiho-comportamental.
• Sub aspectul oportunităţii însă instanţa apreciază că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, respectiv aceea de a da dovezi temeinice de îndreptare. Progresele condamnatului sunt evidente doar în raport cu conduita acestuia vizavi de normele instituţionale obiective, ce vizează funcţia coercitivă de execuţie a pedepsei.
• Sub aspect subiectiv însă, în raport cu funcţia educativă şi preventivă a pedepsei, aşa cum este prevăzută de art.52 C.pen.1969, circumstanţele personale ale condamnatului nu sunt de natură a convinge instanța că acesta nu va mai comite infracţiuni, iar liberarea sa anticipată nu prezintă nici un pericol pentru colectivitate.
• Dincolo de recompensele obținute de condamnat, de participarea sa la programele educaționale și sociale organizate în penitenciar și lipsa oricăror sancțiuni disciplinare, în procedura de analiză a unei cereri de liberare condiționată nu pot fi ignorate – atunci când se fac aprecieri asupra existenţei premiselor că persoana condamnată să se fi îndreptat – nici gravitatea infracţiunilor săvârşite, nici intervalul de timp scurs între săvârşirea lor, nici condiţiile în care ele au fost comise, nici poziţia acestuia faţă de faptă şi consecinţele produse.
• Astfel, aceste împrejurări reprezintă un criteriu contributiv la analizarea condiţiilor de liberare condiţionată, fără a avea însă un rol exclusiv, întrucât au reprezentat şi un element de care s-a ţinut cont la individualizarea pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare a pedepsei din care se solicită liberarea condiţionată.
• În aceste condiții, instanţa reține că gravitatea faptelor săvârşite a fost avută în vedere la momentul individualizării pedepsei, iar acest aspect nu constituie un motiv în sine de respingere a cererii de liberare condiţionată, dar cu toate acestea conturează un profil moral, social şi infracţional al persoanei, care reprezintă punctul de plecare în analiza dovezilor temeinice de îndreptare.
• Astfel, eliberarea petentului din pedeapsa de 15 ani, 8 luni închisoare la care a fost condamnat pentru fapte de o gravitate deosebită, ce denotă un potenţial criminogen ridicat, respectiv loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, profanare de morminte şi acces ilegal la un sistem informatic, fapte care au produs puternice reacţii în rândul societăţii o lungă perioadă de timp, fără ca acesta să facă dovezi reale că se poate reintegra social, ar putea avea efect opus celui prescris de lege, în condiţiile în care persoana privată de libertate nu-şi asumă nici în prezent faptele comise, nu le recunoaşte şi implicit nu le regretă.
• Este evident că asumarea săvârşirii unei fapte este o problemă ce ţine de libertatea de conştiinţă a fiecărei persoane, însă instanţa nu poate face abstracţie de poziţia deţinutului faţă de săvârşirea faptelor pentru care a fost stabilit în mod definitiv şi irevocabil vinovăţia condamnatului, aceasta având relevanţă în aprecierea riscului real şi concret de recidivă al persoanei private de libertate.
• Totodată, deşi instanţa constată că printre prevederile art.59 C.p. din 1969 nu se numără şi condiţia reparării integrale a prejudiciului produs prin comiterea infracţiunii, efortul depus în vederea reparării prejudiciului reprezintă un criteriu în aprecierea existenţei dovezilor de îndreptare a condamnatului, instanţa trebuind să ţină cont de toate aspectele legate de persoana condamnatului, prin coroborarea tuturor criteriilor prevăzute de lege.
• Sub acest aspect instanţa reţine că deţinutul a dovedit de-a lungul timpului nepăsare atât faţă de memoria victimei, prin neasumarea faptelor sale, cât şi faţă de victimele colaterale, prin faptul că nu a depus minime diligenţe de diminuare a consecinţelor infracţiunilor săvârşite, prin achitarea fie si parţială a despăgubirilor civile la care a fost obligat faţă de familia victimei (fiul minor al acesteia si al inculpatului, mamă, frate), cu toate că din caracterizarea depusă la dosar reiese că persoana condamnată a beneficiat de sprijin financiar pe tot parcursul executării pedepsei, realizând totodată venituri şi ca urmare a muncii prestate în penitenciar (…), astfel că, în opinia instanţei, avea posibilitatea de a achita cel puţin parţial sumele ce i-au fost puse în sarcină, dacă dorea să facă dovada bunei credinţe în acest sens.
• Toate aceste aspecte reflectă faptul că deţinutul nu a conştientizat consecinţele faptelor sale, nu le asumă, nu a făcut progrese reale pe calea reintegrării sociale din această perspectivă şi nu prezintă garanţii suficiente că punerea sa în libertate nu constituie un pericol pentru societate, impunându-se ca acesta să-şi intensifice eforturile în ceea ce priveşte formarea unei atitudini de respect faţă de valorile sociale şi ordinea de drept”, notează instanța in documentul citat. 

Cristian Cioacă execută la Penitenciarul Mioveni pedeapsa de 16 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, profanarea de cadavre sau morminte şi acces ilegal la un sistem informatic.

Fostul polițist din Argeș a stat peste 10 ani la închisoare din pedeapsa pe care a primit-o pentru uciderea soției sale, avocata Elodia Ghinescu, al cărei cadavru n-a fost găsit niciodată.

Deși executarea pedepsei urmează să expire abia la data de 2 august 2028, Cristian Cioacă vrea să fie liber pentru că a ispășit trei pătrimi din pedeapsă.

Pe 10 mai 2023, Comisia Penitenciarului Mioveni l-a propus pentru liberare condiționată considerând că sunt îndeplinite toate condițiile.

În 2014, Cristian Cioacă a fost condamnat la 15 ani și 8 luni de închisoare cu executare pentru uciderea soției sale, avocata Elodia Ghinescu. Ulterior, în august 2016, a fost condamnat și pentru acces ilegal la un sistem informatic. Magistrații i-au contopit pedepsele, Cioacă primind în final 16 ani și 8 luni de închisoare.