INCREDIBIL - cum credeau oamenii în secolul XVI că se fac "mai uşor" copiii
Oamenii obişnuiau, în secolul XVI, să doarmă în mai multe reprize şi, surprinzător, un manual medical avea şi o recomandare pentru cei care îşi doreau să devină părinţi, indicându-le perioada propice pentru amor.
În 2001, istoricul Roger Ekirch, de la Institutul Virginia Tech, a publicat o lucrare bazată pe 16 ani de cercetare prin care aducea la lumină o multitudine de dovezi potrivit cărora în trecut, oamenii obişnuiau să doarmă în două reprize.
Patru ani mai târziu, Roger Ekirch a publicat cartea At Day\"s Close: Night in Times Past în care tratează 500 de referinţe istorice ce dovedesc că oamenii aveau obiceiul de a dormi în două reprize. Dovezile despre care discută Ekirch au fost scrieri medicale, jurnale, marturii de la tribunal etc.
Dovezile adunate de Ekirch descriu o prima repriză de somn care începea la două ore după lăsarea serii, urmată de o perioadă de veghe de 1-2 ore şi de o a doua repriză de somn.
„Nu este vorba doar de numărul referinţelor, ci despre modul în care se referă la asta, ca şi cum ar fi fost un obicei cunoscut de toată lumea”, a declarat Ekirch.
În timpul perioadei de veghe dintre cele două reprize de somn, oamenii erau destul de activi. Adesea se ridicau din pat, mergeau la toaletă, fumau şi uneori îşi vizitau şi vecinii. Totuşi, majoritatea oamenilor rămâneau în pat, scriau, scriau sau se rugau. Aşa se explică de ce multe cărţi de rugăciune din secolul al XV-lea propuneau rugăciuni speciale pentru cele două ore de veghe. Mai mult, scrierile arată că timpul dintre cele două reprize de somn nu era unul solitar în totalitate. De multe ori, oamenii purtau discuţii sau întreţineau relaţii sexuale.
Un manual medical din Franţa secolului XVI sfătuia cuplurile să întreţină relaţii sexuale în această perioadă deoarece aşa aveau mai multe şanse de a avea urmaşi, fiind mai puţin obosiţi.
Potrivit lui Ekirch, se pare că referinţele privitoare la cele două etape ale somnului au început să dispară în secolul al XVII-lea. Mai întâi, obiceiul a dispărut în rândul claselor superioare din oraşele aflate în nordul Europei, urmând ca în cursul a 200 de ani, el să fie uitat şi de cei din societăţile vestice. Până în anii 1920, obiceiul celor două reprize de somn a dispărut din mentalul colectiv.