El a introdus BACALAUREATUL în România! Povestea neștiută a ministrului care revoluționat educația
Examenul de maturitate sau Bacalaureatul a fost introdus în România în anul 1925 de către doctorul chirurg Constantin Anghelescu, care tocmai ce își începuse, la acea vreme, mandatul de ministru al Instrucțiunii - Ministerul Educației de astăzi.
Născut pe 12 iunie 1869, într-o familie de negustori, Constantin Anghelescu, a urmat cursurile școlii primare ”Obedeanu” și liceul ”Carol I” din Buzău. După terminarea liceului, el a plecat la studii în Franța, la Paris, în 1897. Ulterior, el s-a întors în țară și s-a apucat de politică. A fost ales deputat de Buzău și, mai târziu, președinte al Partidului Național Buzău.
După un drum incert în viața politică, a fost numit ministru al Instrucțiunii Publice. El și-a luat rolul în serios, profitând de școlarizarea de care a avut parte în Frnața a introdus în sistemul de învățământ o nouă modalitate de examinare a elevilor aflați la sfârșitul liceului.
Per ansamblu, întreaga activitate a lui Angelescu ca ministru al Instrucțiunii Publice a mers în trei direcții: unificarea învățământului, construcția de clădiri școlare și ridicarea statutului cadrului didactic. Dogma de la care a pornit era aceea potrivit căreia școala este cea dintâi și cea mai puternică pârghie de ridicare a poporului, că școala trebuie să-și dea toată silința de a-l pregăti pe om pentru viață. „Școală cât mai multă! Școală cât mai bună! Școală cât mai românească!", era deviza lui Angelescu, scrie activenews.ro.
Conform Legii nr. 77/1929 pentru modificare câtorva dispozițiuni ale art. 21 din legea învățământului secundar referitoare la examenul de bacalaureat: ”Absolvenții liceelor de Stat sau particulare, (ale confesiunilor, comunităților și ale particularilor) cu sau fără drept de publicitate, care doresc să continuie studiile în învățământul superior, trebuie să depună un examen de bacalaureat. Scopul acestui examen este de a verifica cunoștințele dobândite de elevi la materiile de studii cele mai importante și mai ales de a dovedi influența studiilor făcute asupra formării cugetării lor, deci, cu chipul acesta a selecționa dintre absolvenții liceului pe cei care dovedesc că sunt în stare să urmeze cu folos studiile de specializare universitare. ”
"Bacul”, prescurtarea modernă a bacalaureatului, își are originile din Franța, fiind introdus în școli pe 17 martie 1801 printr-un decret dat de Napoleon Bonaparte.
Conform sursei citate, BAC-ul a fost văzut încă de la introducere un examen de temut, pe care puțini reușeau să-l promoveze.