De ce NU ar fi tras Securitatea în români și Armată în 1989 - Cum s-a încercat asasinarea lui Ceaușescu - OFICIAL, în Rechizitoriul Revoluției
Parchetul General susține, în prima parte a Rechizitoriului din Dosarul Revoluției din 1989, că soții Ceaușescu ar fi fost vizați de mai multe tentative de asasinat înainte de procesul prin care au fost condamnați la moarte. În același timp, în documentul publicat marți de Parchetul General, la 32 de ani de la Revoluție, se menționează în mod expres că Securitatea ar fi știut tot timpul unde se aflau cei doi dictatori și se sugerează că oamenii fostei Securități nu ar fi dispus atacarea Armatei și a românilor din stradă, pentru că nu ar fi urmărit salvarea Ceaușeștilor pentru readucerea lor la putere.
Departamentul Securităţii Statului (fosta Securitate) a ştiut „exact” unde se aflau soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu după fuga lor cu elicopterul de pe sediul fostului Comitet Central în 22 decembrie 1989 şi nu ar fi încercat să îi salveze înainte de procesul în urma căruia au fost condamnaţi la moarte, se arată în volumul I al Rechizitoriului Dosarului Revoluției din 1989, publicat marți de Parchetul General. De asemenea, potrivit declarațiilor mai multor martori, incluse în Rechizitoriul dosarului Revoluţiei, se „evidenţiază că au existat tentative de ucidere a soţilor Ceauşescu, înainte de organizarea falsului proces din 25 decembrie 1989".
Ministerul Public a anunțat marți că a publicat primul volum din Rechizitoriu pentru că „Revoluţia română din decembrie 1989 reprezintă un moment de maximă importanţă pentru istoria naţională, având în vedere interesul major al miilor de persoane vătămate și părți civile din dosarul 11/P/2014, pentru a fi informate corect cu privire la conținutul rechizitoriului, precum și interesul public față de împrejurările stabilite prin probe pentru trimiterea în judecată”.
Tentativele de ASASINARE a cuplului dictatorilor Elena și Nicolae Ceaușescu înainte de proces
„Examinarea declaraţiilor martorilor Ț.I, S.I, B.I şi M.I (protagonişti direcţi ai evenimentelor din incinta UM 01417 Târgovişte) evidenţiază că au existat tentative de ucidere a soţilor Ceauşescu, înainte de organizarea falsului proces din 25 decembrie 1989. Aceşti martori au arătat că prin implicarea directă a col. Kemenici Andrei, care a fost în permanentă legătură cu factorii de decizie din MApN (generalii Stănculescu şi Militaru), s-a creat aparenţa atacării unităţii, chiar a ocupării unităţii de către forţe ostile şi astfel aparenţa necesităţii uciderii cuplului prezidenţial. Doar ca urmare a eşecului uciderii acestora, a apărut necesitatea organizării unui simulacru de proces, cu final dinainte cunoscut – executarea cuplului Ceauşescu”, potrivit Rechizitoriului publicat de Ministerul Public, capitolul XIV ELEMENTE IMPORTANTE ALE STĂRII DE FAPT DIN INTERVALUL 22-30 DECEMBRIE 1989, subcapitolul Execuția fostului președinte Nicolae Ceaușescu.
SECURITATEA nu a avut „nicio intenție” de a-l salva pe Ceaușescu. DSS nu i-ar fi atacat pe militari, revoluționari
Documentul publicat de Parchetul General menționează că UM 01417 Târgovişte, unitatea militară în care s-a aflat cuplul Ceasuşescu în ultimele zile de viaţă, înainte de proces, "nu a fost în niciun fel atacată în perioada de după introducerea soţilor Ceauşescu în unitate".
„În după-amiaza de 22 decembrie 1989, Ceauşescu Nicolae şi Elena au fost introduşi în incinta UM 01417 Târgovişte, unde au rămas în stare de arest până la data de 25 decembrie 1989 când, în urma unui proces penal simulat, au fost executaţi. Concret, încă de la data de 22 decembrie 1989, cuplul prezidenţial a fost deposedat total de prerogativele puterii în stat, soţii Ceauşescu fiind reduşi la calitatea de simpli cetăţeni ai României”, se arată în documentul publicat de Parchetul General.
„Reţine atenţia faptul că anterior introducerii în incinta UM 01417 Târgovişte, Ceauşescu Nicolae şi Elena s-au aflat în custodia MI – DSS. Prin aceasta se probează în mod indubitabil că nu a existat nicio intenţie din partea conducerii MI – DSS de a-l salva pe fostul preşedinte. În acest fel , apar cu atât mai lipsite de logică afirmaţiile conform cărora cadrele DSS i-au atacat, pe întregul teritoriu al României pe reprezentanţii armatei,pe revoluţionari şi pe reprezentanţii CFSN, cu scopul readucerii la putere a fostului preşedinte. Mai mult, s-a dovedit că, încă de la început DSS ştia exact unde se afla Ceauşescu Nicolae.
Astfel, o ipotetică încercare de eliberare a acestuia s-ar fi concentrat în jurul UM 01417 Târgovişte şi nu în alte părţi. După cum se va demonstra în cele ce urmează, UM 01417 Târgovişte nu a fost în niciun fel atacată în perioada de după introducerea soţilor Ceauşescu în unitate. În schimb, asupra acestei unităţi militare au fost simulate în mod succesiv atacuri, prin complicitatea directă a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor, gl.col (r) Militaru Nicolae şi col. Kemenici Andrei, totul cu ştiinţa factorilor decizionali ai CFSN. Scopul a fost justificarea eliminării fizice a fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae şi a soţiei acestuia. S-a acreditat ideea că unitatea de la Târgovişte este atacată de forţele securistteroriste fidele fostului şef de stat şi în acest fel s-a creat cu bună ştiinţă aparenţa necesităţii judecării în regim de urgenţă a cuplului prezidenţial,scopul ultim fiind eliminarea fizică a
fostului preşedinte. (...)
La data de 24 decembrie 1989, în sediul MApN, grupul de decizie politico-militară din cadrul CFSN (Iliescu Ion, Brucan Silviu, Militaru Nicolae şi Voiculescu Voican Gelu ) a hotărât ca, la data de 25 decembrie 1989, să fie organizat un proces simulat în urma căruia Ceauşescu Nicolae şi Elena să fie condamnaţi la moarte şi executaţi imediat. S-a decis inclusiv ca gl.lt. Stănculescu Victor să se ocupe de organizarea procesului, iar Voiculescu Voican Gelu şi Măgureanu Virgil au fost desemnaţi în calitate de observatori ai procesului din partea CFSN”, se mai arată în Rechizitoriul Dosarului Revoluției din decembrie 1989.
Rechizitoriul din Dosarul Revoluției din 1989, primul volum publicat de Parchetul general, la 32 de ani de la evenimente