Creştinii ortodocşi sărbătoresc, astăzi, un mare sfânt
Sfântul Mare Mucenic Procopie este pomenit în calendarul creștin ortodox la 8 iulie. A trăit pe vremea lui Dioclețian (284-305). Era din Ierusalim, tatăl său era creștin, Hristofor, mama sa, Teodosia, nefiind creștină.
După moartea tatălui, mama sa l-a dus la Dioclețian, care l-a făcut guvernator al Alexandriei, cu ordin să-i chinuiască pe creștini. În drum spre Alexandria a auzit un glas din cer chemându-l pe numele lui cel dintâi, Neania, și i s-a arătat o cruce ca de cristal, de unde venea glasul: "Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu".
Din acea vedenie minunată și din vorbirea cea dulce a Domnului cu el, i s-a umplut inima de negrăită bucurie și de veselie duhovnicească.
După vedenie, s-a întors în Ierusalim. Aici, a mărturisit mamei sale în cine crede. Fiind pârât de Teodosia la împărat că este creștin, a fost chinuit în multe feluri, dar a fost eliberat prin arătarea Domnului și numit Procopie în loc de Neania.
Fiind dus la altarul idolilor, prin rugăciunea sa, i-a surpat pe aceștia. Văzând minunea aceasta, ostașii, tribunii lor și douăsprezece femei singlitice, împreună cu mama sa Teodosia, au crezut în Hristos. Pentru aceasta, ostașilor li s-au tăiat capetele iar pe femei le-au chinuit fără milă.
Sfântul a fost supus la grele și nenumărate chinuri în timpul cărora a săvârșit multe minuni, aflându-și sfârșitul prin sabie.
Tot astăzi, scrie AGERPRES, sunt pomeniți Sfinții Mucenici Epictet Preotul și Astion monahul, originari din Asia Mică, care au suferit martiriu în Sciția Mică (Dobrogea).
Epictet s-a născut din părinți creștini și a învățat de mic carte, dorind să cunoască Sfânta Evanghelie. Apoi, pentru că a vrut să slujească toată viața lui Hristos, a părăsit casa părinților săi și s-a făcut călugăr în una din mănăstirile Frigiei.
Pentru sfințenia vieții sale, Epictet s-a învrednicit de darul preoției și a devenit un neobosit propovăduitor al Evangheliei lui Hristos în patria sa, convertind la creștinism mulți locuitori frigieni.
Printre cei convertiți a fost și tânărul Astion, fiul unui magistrat. Urmând dascălului și părintelui său duhovnicesc, Astion s-a făcut călugăr, în aceeași mănăstire.
Din cauza persecuțiilor împotriva creștinilor ordonate de Dioclețian (284-305), Epictet preotul și Astion monahul și-au părăsit patria lor și s-au stabilit în Sciția Mică (Dobrogea), în orașul Halmyris (Almiridensis).
Aici au propovăduit cu mult curaj Evanghelia lui Hristos, convertind la creștinism un mare număr de păgâni.
Pentru aceasta, au fost închiși în temniță la Halmyris și au fost chinuiți cumplit pentru a se lepăda de Hristos. Văzând însă bărbăția și tăria credinței lor, guvernatorul a poruncit să li se taie capetele.
Martiriul Sfinților Epictet și Astion a avut loc la Halmyris, într-o zi de 8 iulie.