"Coacăzele" de pe Marte continuă să uimească savanţii, dar un studiu vine cu o nouă ipoteză
La câteva luni după ce roverul Opportunity a amartizat în 2004, acesta a observat o curiozitate geologică: mici sfere bogate în fier împrăştiate pe o suprafaţă stâncoasă, aflată aproape de locul de asolizare al vehiculului. Acestea au fost poreclite "afine", dar trăsăturile au fost mult mai uşor de numit decât de înţeles. Şi după 14 ani, rocile rămân un mister.
Studierea şi determinarea originii acestora a implicat întotdeauna comparaţia cu formaţiunile similare (cel puţin ca aspect) de pe Terra. Un nou studiu se foloseşte de aceste similarităţi pentru a oferi o nouă idee pentru reacţiile chimice care ar fi putut sta la baza acestor afine marţiene, scrie Live Science.
Pentru cineva care are o oarecare cunoaştere despre modul de formare al rocilor, este deja de la sine înţeles că acestea sunt dovezi că Marte a fost o planetă cu apă lichidă la suprafaţă. „Indiferent de chimia exactă a acestor sferoide, faptul că sunt acolo ne spune că a trecut multă apă lichidă prin ele de-a lungul timpului”, a precizat Briony Horgan, savant la Purdue University din Indiana, unul dintre autorii noului studiu.
Iar dacă savanţii pot afla cu precizie cum s-au format aceste „afine”, acest lucru ne-ar ajuta să înţelegem mediul lui Marte de atunci şi ce fel de viaţă ar fi putut exista în acele circmunstanţe.
Echipa a mers în două locuri de pe Terra unde există formaţiuni care seamănă cu afinele marţiene: Utah şi Mongolia. Acestea nu sunt identice cu cele de pe Marte, care sunt doar o zecime din cele terestre. Formaţiunile planetei noastre sunt mai puţin ordonate decât versiunile marţiene. „Sunt amestecate şi sunt de diferite dimensiuni”, a precizat Horgan cu privire la rocile terestre, potrivit descopera.ro.
Totuşi, este mult mai uşor de ajuns în Mongolia şi statul american Utah decât pe Marte. Astfel, cercetătorii au găsit că aceste formaţiuni s-au creat în jurul miezurilor mineralului calcit, iar materialul bogat în fier se află numai la exterior.
Bazându-se pe aceste observaţii de teren şi pe studii geochimice, oamenii de ştiinţă au sugerat că inundaţiile de apă bogată în fier şi puţin acidă au spălat structurile din calcit. Spre deosebire de versiunile terestre, „afinele” marţiene par să fie realizate în totalitate din hematit, fără să aibă un miez din calcit. Acest lucru ar sugera o lungă perioadă de curgere care a „mâncat” calcitul.
Detaliile reacţiilor chimice care ar fi avut loc sau nu la începutul lui Marte are implicaţii majore. În primul rând, aceste detalii sunt relevante pentru interesul savanţilor pentru apa care a curs prin roci pentru a forma „afinele”. „Compoziţia chimică a apei ne spune despre capacitatea de a susţine viaţa a mediului”, a adăugat Horgan.
În al doilea rând, studiul poate avea implicaţii într-o altă dezbatere - ce s-a întâmplat cu atmosfera densă a Planetei Roşii. Autorii studiului au precizat că atmosfera ar fi putut dispărea în ionii de carbonat blocaţi în precursorii de calcit ai „afinelor”.