Ce este „GHB” - drogul violului, unul din flagelurile secolului

GHB ("drogul violului") este unul din flagelurile secolului. Este un produs stupefiant pe care consumatorii îl utilizează pentru favorizarea relațiilor sexuale "forțate".

Bărbații au constatat o relativă stimulare sexuală, iar femeile au resimțit o sexualitate în derivă, constând în relații multiple, involuntare, despre care ele păstrează o amintire instabilă și neclară.

Produsul este de obicei pus în băutură partenerei, pe care "partenerul" vrea s-o drogheze.

Consumatorii de GHB îl apreciază, în particular, că drog "post-party", utilizarea devenind "festivă" și frecvent criminală, de unde și numele de "drogul violului".

GHB are o structura foarte apropiată de GABA (acidul -amino butiric), un puternic inhibitor al sistemului nervos central.

GHB nu are proprietăți afrodiziace efective, dar provoacă o dezinhibare sexuală, în legătură și cu efectul sau sedativ. GHB stimulează de asemenea creierul, eliberând hormonii de creștere excedentari, atât de apreciați de culturiști.

În funcție de consumator și doză, efectele GHB durează până la 3-4 ore, după care se biotransforma până la apă și dioxid de carbon, astfel încât prezența lui nu mai poate fi detectată.

GHB se prezintă sub următoarele forme:

- lichidă;

- pulbere;

- capsule;

- granule.

Modalități de consum

GHB poate fi dizolvat în apă sau într-o băutură alcoolică. Dizolvat într-un pahar cu băutură alcoolică, nu imprimă acesteia miros și în general nici gust (poate un slab gust sărat), producând însă spumă.

Intoxicația acută

Dozele mai mari de 5mg/kg determina:

- bradicardie mergând până la asistolie;

- depresie/stop respirator;

- convulsii, posibil deces.

O doză de 15mg/kg este asociată cu intoxicația acută, iar o doză de 4g a fost asociată cu decesul.

Supradozajul se manifestă prin vertij intens (asemănător efectului alcoolului), greață, vomă și apoi un somn profund.

Intoxicația cronică

Semne de alarmă ce relevă abuzul de GHB:

- modificări de personalitate;

- tulburări de gândire;

- pierderea plăcerii pentru activitățile obișnuite în trecutul apropiat;

- comportament evaziv.

Efectele imediate sunt cele asemănătoare unei stări de ebrietate, la care se adaugă euforia, dezinhibarea. Efectele amnezice și anestezice dispar după câteva ore.

De curând, Rohypnolul, GHB și Ketamina, au devenit foarte populare în "party-rave" sau în cluburile de noapte datorită efectului lor relaxant și amnezic. Se asociază cu alcool, opiacee sau inhalare de vapori de substanțe nocive; în urmă acestor asocieri apar vărsăturile incoercibile, cu urmări foarte periculoase, producându-se chiar decesul.

GHB consumat singur pe termen lung, nu provoacă un efect nociv cuantificabil. Manifestările sindromului de retragere apar rapid, în general după 1-6 ore de la ultima doză.

Printre acestea se pot număra:

- anxietate;

- neliniște;

- insomnie;

- tremor;

- confuzie;

- delir;

- halucinații auditive tactile și vizuale;

- tahicardie, hipertensiune arterială;

- greață, vomă;

- diaforeza.

Vârful manifestărilor apare la 24 de ore, iar delirul poate persistă până la 48 de ore.

Tratamentul intoxicației acute

Tratamentul intoxicației acute cu GHB presupune susținerea respirației (intubare orotraheală și ventilație asistată în caz de necesitate) și medicație simptomatică.

Tratamentul intoxicației cronice

"Management"-ul clinic al sindromului de retragere la GHB necesită menținerea balanței hidroelectrolitice în timpul dezintoxicării (mulți dintre pacienți sunt anorexici și ignoră hrană și apă, de aceea aceștia ar trebui să primească intravenos fluide, electroliți, dextroză și tiamina).

Tot în cazurile severe se poate ajunge la rabdomioliza; în astfel de situații este indicată terapia hidroelectrolitică pentru a restabili fluxul urinar și sedative pentru scăderea activității musculare.

Benzodiazepinele cum ar fi lorazepam, clordiazepoxid și diazepam sunt folosite pentru ameliorarea unora dintre semnele și simptomele sindromului de retragere. Pot fi necesare doze crescute de benzodiazepine pentru a controla agitația.

Barbituricele în combinație cu benzodiazepinele au fost utilizate cu succes în combaterea simptomelor din sindromul de retragere.

Este recomandat controlul medicamentos al agitației psihotice din cadrul sindromului. Pacienților la care se constată grimase, mișcări tonico-clonice în cadrul sindromului de retragere, li se poate administra divalproat sodic care crește nivelurile GHB endogen; acesta crește însă, tranzitoriu, și nivelurile transaminazelor.

Medicația beta-blocanta poate fi administrată pentru controlul hiperactivitatii autonome (creșterea alurii ventriculare, a tensiunii arteriale, diaforeza, tremor, atacuri de panică). Deși această este benefică pentru scăderea simptomelor autonome, nu este eficientă în prevenirea delirului sau psihozei.

În unele țări GHB este folosit pentru a ameliora simptomele de retragere la alte droguri.

SURSA