Campania anti-fumat a naziştilor. Cum se proteja "poporul ales" de acest viciu
Obsesia Germaniei naziste de a crea o rasă superioară ar fi avut beneficii pentru sănătatea nemţilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, scrie The Atlantic, prin studiile despre pericolul fumatului care au condus la cea mai amplă campanie anti-tutun a vremii.
Tutunul, la acea vreme, era văzut drept una dintre ameninţările la adresa "poporului ales", iar campania era îndreptată doar către arieni, scrie totb.ro.
În 1939, omul de ştiinţă german Franz Müller a prezentat primul studiu epidemiologic care a asociat fumatul cu cancerul, iar în 1943, o cercetare a oamenilor de ştiinţă Eberhard Schairer şi Erich Schöniger de la Unversitatea Jena l-a confirmat şi a stabilit cu convingere, pentru prima oară, că fumatul reprezintă o cauză directă a cancerului pulmonar. Totodată, cercetările medicilor germani au pus în lumină, pentru prima oară, şi efectele fumatului la mâna a doua şi au inventat termenul “fumat pasiv.”
Cu toate acestea, scrie Robert Proctor, cercetător la Universitatea Stanford, în cartea Războiul nazist împotriva cancerului, aceste descoperiri nu pot fi separate de contextul în care au fost făcute. Lucrarea lui Schairer şi a lui Schöniger trebuie văzută ca “un document politic, un produs al concentrării ideologiei naziste pe tutun ca forţă care corupe şi a cărui eliminare serveşte cauzei ‘igienei rasiale’.” Agenda nazistă era centrată pe ideea stabilirii și menținerii unei rase superioare ariene fără boli și impurități, iar tutunul era doar una dintre multele amenințări la adresa ei. ”Nazismul a fost mișcarea bărbaților tineri, voinici și atenți la sănătate, îngrijorați de lucruri precum influența evreilor asupra culturii germane și relele comunismului”, spune Proctor, “dar și de efectele dăunătoare ale pâinii albe, azbestului și coloranților artificiali din alimente.”
Înainte de 1900, cancerul pulmonar era extrem de rar la nivel mondial, îmbolnăvirile începând să sporească dramatic în anii ’30.