Avocatul Olguţei Vasilescu, Alexandru Chiciu, îi dă dreptate șefei Curții de Apel București - Liana Arsenie: „Am simțit o presiune asupra instanței de judecată!”

Într-un interviu acordat Ionelei Arcanu, Liana Arsenie a dezvăluit presiunile care se făceau din cabinetul Laurei Codruța Kovesi pentru sentințe în dosarele politicienilor incomozi, un exemplu  fiind modul în care a încercat să o „execute” pe Lia Olguța Vasilescu. 

Alexandru Chiciu: „Ne-am judecat continuu timp de 3 ani până sentința a rămas definitivă”

Anca Alexandrescu: Cum ați perceput ceea ce s-a întâmplat în sală?

Alexandru Chiciu: O să fiu foarte direct. 17 ianuarie 2017, a fost ședința de judecată. Primul lucru care mi-a atras atenția și cred că aici ar trebui interpretat foarte bine ce a spus doamna Arsenie.

A fost prezența procurorului de ședință. După cum știți, fiecare instanță are un anumit procuror DNA. La Înalta Curte erau niște procurori, la Curțile de Apel - niște procurori, la Curtea de Apel - niște procurori, la tribunal niște procurori. Ei bine, surpriza a fost că în ziua respectivă, doamna Grecu a venit pentru prima dată într-o ședință a unei instanțe, la Curtea de Apel, deși, domnia sa era procuror DNA la Înalta Curte. Iată de ce... ce a spus doamna Arsenie este corect, toți ne-am mirat, și noi avocații, și domnia sa, iată a confirmat astăzi...de prezența unui procuror nou, necunoscut, practic, la acel moment...în principal, tuturor, celor care ne duceam cam în fiecare zi, aproape, în sălile de judecată la Curtea de Apel. A fost o primă surpriză. 

A doua chestiune care mi-a atras atenția a fost modalitatea în care domnia sa, doamna procuror, a venit chitită cu un anumit tip de harță. Noi suntem pregătiți să ne susținem punctele de vedere prin baza argumentelor juridice pe care le clădim acasă. De regulă, nu ne certăm pentru că e vorba de argumentație. Domnia sa are o problemă, efectiv, avea o problemă cu toată lumea...și cu mine și cu doamna președintă. Sigur, acolo era o chestiune foarte simplă. Deși, la Tribunalul București nu ridicase nicio problemă de competență, domnia sa cerea, practic, ca în contestație în cameră preliminară...această contestație să sară practic la Curtea de Apel și să se ducă la Înalta Curte. Deci, practic, Înalta Curte trebuie să soluționeze o contestație la o decizie, la o încheiere dată de Tribunalul București fără ca la Tribunalul București să se ridice vreo problemă de competență. Aceasta a fost principala cauză a disputei dintre mine și doamna procuror. 

Sigur, fiecare având argumente pro sau contra opiniei pe care o aveam la acel moment. În sala de judecată, era în mod evident o stare de tensiune...pentru că atacurile doamnei procuror nu erau strict legate de chestiunea în discuție, ci se forța adoptarea unui anumit tip de soluții. Lucru cu care, în mod evident, nu puteam să fim de acord: eu, doamna Olguța Vasilescu ne-am consultat în ședință și am spus că nu se poate și în mod evident trebuie să ripostăm. 

După cum îmi amintesc la acel moment, doamna președintă a fost foarte echilibrată. A înțeles și punctul de vedere al doamnei procuror, a înțeles și punctul nostru de vedere, și-a făcut o chestie suplimentară...care mie mi se pare că a fost foarte corectă la acea dată. A apreciat că va analiza excepția doamnei procuror cu fondul cererilor și excepțiilor. Trebuie să facem o precizare. Eram în 17 ianuarie 2017, iar dosarul doamnei Vasilescu era de foarte multă vreme pe rolul instanțelor de judecată și pe rolul Parchetului, dar dacă veți auzi înregistrarea acelei ședințe...doamna președintă a spus un lucru foarte important: „Chiar dumneavoastră, doamna procuror, v-ați plâns de celeritate. Așadar, fac acest lucru pentru a vă da eficiență celerității pe care chiar dumneavoastră ați invocat-o!”. Aceste chestiuni sunt foarte importante pentru că ele creionează un anumit stil de presiune care s-a întâmplat în acea zi. Presiunea este concretă și s-a manifestat în această linie. Atât timp, cât procurorul invocă celeritatea, dar încearcă să smulgă dosarul de la instanța competentă și să-l înainteze unei instanțe superioare pentru a judeca o contestație la o soluție a tribunalului...în mod evident ceva nu e în regulă, e clar că nu e în regulă. Nu trebuie să fi jurist ca să-ți dai seama. În acel moment, sigur că au existat aceste schimburi de opinii. Doamna președintă a fost foarte echilibrată și a zis: „Vă rog, vă exprimați punctul de vedere...eu voi decide!”

Anca Alexandrescu: Cine a dat clasare, domnule Chiciu?

Alexandru Chiciu: Știu că soluția s-a dat undeva pe data de 17 decembrie 2020, în perioada domnului Crin Bologa, procuror general, șef al Direcției Naționale Anticorupție. Știu acest lucru dintr-un alt motiv...pentru că ulterior, timp de încă 3 ani, e foarte important acest lucru...împotriva soluției de clasare, la Tribunalul București, subliniez acest lucru, apropo de competență, s-au făcut zeci de plângeri împotriva acestei soluții. Nu exagerez, zeci. Ne-am judecat continuu timp de 3 ani, până pe data de 4 mai 2023 când soluția a rămas definitivă.

Deci, practic, acest dosar de la momentul clasării din 2020 și până în 2023 a avut zeci de termene de plângeri împotriva soluției de clasare la Tribunalul București. Soluția definitivă fiind pronunțată de Tribunalul București în ceea ce o privește pe doamna Vasilescu.

Anca Alexandrescu: Cine făcea plângerile?

Alexandru Chiciu: Au fost o grămadă de persoane care apăreau din senin...dirijate. Nouă ni se păreau că vin deja cu hârtiile scrise. Oameni care nu aveau pregătire juridică, dar erau foarte bine pregătiți în conceperea și în prezentarea acestor hârtii. Persoane care aveau o țintă și făceau orice ca acest dosar să nu aibă finalizare, adică să se închidă.

Mai este o chestiune, eu nu-l cunosc pe Radu Marinescu. Vreau să fie clar acest lucru. Să terminăm o dată cu chestia asta. Niciodată eu nu l-am cunoscut în perioada în care am apărat-o pe doamna Olguța Vasilescu. N-a interferat cu dosarul. Omul nu este implicat cu nimic în acest dosar.