Alertă pe glob: Virusul mortal Marburg face primele VICTIME - Care sunt simptomele - NU există tratament. HARTA răspândirii

Potrivit cercetărilor, boala este transmisă la oameni de lilieci. Autoritățile din Ghana spun că deja 98 de persoane, care ar fi intrat în contact direct cu cei infectați, se află acum în carantină. Specialiștii din domeniul sănătății precizează că nu există încă niciun tratament. Primul focar de Marburg a avut loc în Germania, în anul 1967, unde au murit șapte persoane. 

Autoritățile din Ghana au confirmat luni primele două cazuri de infectare cu virusul mortal Marburg, care produce o boală extrem de contagioasă și care face parte din aceeași familie cu virusul care provoacă Ebola, relatează BBC.

Cei doi pacienți au murit recent într-un spital din regiunea Ashanti din sudul țării. Probele preluate au ieșit pozitive la începutul acestei luni și au fost verificate de un laborator din Senegal.

Oficialii din domeniul sănătății din națiunea vest-africană spun că 98 de persoane se află acum în carantină ca fiind suspecte de contact cu victimele.

Potrivit OMS, boala produsă de virusul Marburg este foarte virulentă, provoacă febră hemoragică, cu o rată a mortalității de până la 88%.

SIMPTOME după infectarea cu virusul Marburg

Boala cauzată de virusul Marburg debutează brusc, cu febră mare, cefalee severă și stare de rău severă. Durerile și durerile musculare sunt o caracteristică comună. Diareea apoasă severă, durerile abdominale și crampele, greața și vărsăturile pot începe în a treia zi. Diareea poate persista o săptămână. Sunt și schimbări caracteristice în fizionomia pacienților, prezentând trăsături „ca niște fantome”, ochi adânci, fețe fără expresie și letargie extremă. O erupție cutanată fără mâncărime a fost observată între 2 și 7 zile de la debutul simptomelor. Mulți pacienți dezvoltă manifestări hemoragice severe în decurs de 7 zile, iar cazurile fatale prezintă de obicei sângerări, adesea din mai multe zone. Sângele proaspăt în vărsături și fecale este adesea însoțit de sângerare din nas, gingii și vagin. Sângerarea spontană poate fi deosebit de supărătoare. În timpul fazei severe a bolii, pacienții au febră mare. Implicarea sistemului nervos central poate duce la confuzie, iritabilitate și agresivitate.  În cazurile fatale, decesul apare de obicei între 8 și 9 zile de la debut, de obicei precedat de pierderi severe de sânge și șoc.

TRATAMENT după infectarea cu virusul Marburg

Nu există niciun tratament pentru infectarea cu virusul Marburg, dar medicii spun că prin consumul de multă apă și prin tratarea simptomelor specifice cresc șansele de supraviețuire ale pacientului.

Tratamentul este unul de susținere a organismului, notează OMS. Este vorba de rehidratarea cu lichide orale sau intravenoase, iar tratamentul simptomelor specifice îmbunătățesc supraviețuirea.

Chiar dacă nu există încă un tratament dovedit disponibil pentru boala cu virus Marburg, sunt evaluate în prezent o serie de tratamente potențiale, inclusiv produse din sânge, terapii imune și terapii medicamentoase.

Unde au apărut focarele de febră hemoragică Marburg

Virusul Marburg parte din aceeași familie cu virusul care provoacă Ebola.

Două focare mari care au avut loc simultan în Marburg și Frankfurt în Germania și în Belgrad, Serbia, în 1967 au dus la recunoașterea inițială a bolii. Focarul a fost asociat cu lucrări de laborator care au folosit maimuțe verzi africane (Cercopithecus aethiops) importate din Uganda. Ulterior, au fost raportate focare și cazuri sporadice în Angola, Republica Democrată Congo, Kenya, Africa de Sud (la o persoană cu istoric de călătorie recent în Zimbabwe) și Uganda. În 2008, au fost raportate două cazuri independente la călători care au vizitat o peșteră locuită de colonii de lilieci Rousettus din Uganda.

Infecția umană cu boala cu virus Marburg rezultă inițial din expunerea prelungită în mine sau peșteri locuite de colonii de lilieci Rousettus. Odată ce o persoană este infectată cu virusul, Marburg se poate răspândi prin transmitere de la om la om prin contact direct (prin răni ale pielii sau prin mucoasele membranelor) cu sângele, secrețiile, organele sau alte fluide corporale ale persoanelor infectate și cu suprafețele și materialele (ca de exemplu lenjerie de pat, îmbrăcăminte) contaminate cu aceste fluide.

Virusul este transmis la oameni de la lilieci și poate fi răspândit între oameni prin fluidele corporale. Este o boală severă și, deseori, fatală, cu simptome care includ dureri de cap, febră, dureri musculare și hemoragii.

Oficialii au avertizat localnicii să nu se apropie de peșteri și să gătească bine toate produsele din carne înainte de a le consuma.

În Africa, focare anterioare și cazuri sporadice au fost raportate în Angola, Republica Democrată Congo, Kenya, Africa de Sud și Uganda, precizează OMS. Primul focar de Marburg a avut loc în Germania, în 1967, unde au murit șapte persoane.

Virusul a ucis peste 200 de persoane în Angola în 2005, fiind cel mai mare focar înregistrat.

Distribuția geografică a focarelor de febră hemoragică Marburg și a liliecilor care sunt purtători ai virusului