Acordul UE–Mercosur: când comerțul „verde” devine un dezastru pentru agricultura românească

În realitate, dacă privim din perspectiva autorilor graficului realizat de organizația GRAIN, avem de-a face cu o mutație profundă și periculoasă: subordonarea agriculturii în fața comerțului global, cu costuri majore pentru mediu, pentru fermieri și, în mod special, pentru statele periferice ale Uniunii Europene, precum România.

 

 

Graficul GRAIN nu este un exercițiu neutru de statistică. Este o critică politică mascată sub forma unui infografic. Mesajul central este clar: acordul UE–Mercosur va stimula masiv schimburile comerciale exact în acele sectoare agricole care au cel mai mare impact climatic – carne de vită, soia, etanol, produse lactate industriale.

 

Creșteri de +1200% la lapte praf degresat, +710% la brânzeturi, +540% la etanol sau +50% la carne de vită nu sunt simple cifre. Ele indică o reconfigurare a fluxurilor agricole globale, în care producția intensivă din America de Sud intră agresiv pe piața europeană, iar UE își exportă surplusurile industriale procesate.

 

Este o filozofie veche, relansată sub un discurs „verde”:

– producție masivă,

– lanțuri lungi de aprovizionare,

– externalizarea costurilor de mediu și sociale.

 

Comerțul global câștigă. Agricultura locală pierde.

 

Pentru România, acest acord este o amenințare structurală, nu o oportunitate.

 

Agricultura românească nu este una hiperindustrializată, ci una:

•fragmentată,

•subcapitalizată,

•dependentă de costuri locale (energie, inputuri, forță de muncă),

•vulnerabilă la dumping comercial.

 

Intrarea masivă pe piața UE a:

•cărnii de vită sud-americane,

•cărnii de pasăre produse la scară industrială,

•etanolului și a derivatelor agricole ieftine,

 

va crea presiune directă pe prețuri, exact în segmentele în care fermierii români abia supraviețuiesc.

 

Nu vorbim despre competiție „loială”. Vorbim despre asimetrie:

•ferme gigantice din Brazilia sau Argentina,

•standarde de mediu mai relaxate,

•costuri salariale incomparabile,

•acces facil la piețele UE.

 

 

Acordul UE–Mercosur intră într-o contradicție frontală cu Politica Agricolă Comună (PAC).

 

În timp ce fermierii români sunt obligați:

•să reducă pesticide,

•să lase terenuri pârloagă,

•să respecte condiționalități verzi costisitoare,

 

UE deschide piața pentru produse:

•provenite din zone cu defrișări masive,

•cu amprentă de carbon ridicată,

•fără trasabilitate reală.

 

Mesajul transmis agricultorului român este devastator:

 

„Tu respectă regulile. Piața o deschidem pentru alții.”

 

Dezastrul economic: balanță comercială și faliment rural

 

România este deja deficitară pe lanțul valoric agricol: exportăm materie primă ieftină și importăm produse procesate scumpe. Acordul UE–Mercosur adâncește exact această logică.

 

Consecințele probabile:

•falimentarea fermelor mici și mijlocii,

•abandonarea terenurilor agricole,

•creșterea dependenței de importuri,

•depopularea accelerată a mediului rural.

 

Este o dezindustrializare agricolă mascată, în care România devine piață de desfacere, nu actor.

 

Comerț vs. suveranitate alimentară

 

Dincolo de cifre, acordul ridică o problemă de suveranitate alimentară.

 

Într-o lume marcată de:

•crize geopolitice,

•perturbări ale lanțurilor de aprovizionare,

•conflicte comerciale,

 

a sacrifica agricultura locală pe altarul comerțului global este o eroare strategică.

 

Agricultura nu este un simplu sector economic. Este:

•securitate națională,

•stabilitate socială,

•control asupra hranei.

 

 

Acordul UE–Mercosur poate arăta bine în rapoarte de comerț și grafice colorate. Dar pentru România, el înseamnă:

•presiune pe fermieri,

•distorsiuni de piață,

•pierdere de competitivitate,

•risc social și economic major.

 

Graficul GRAIN spune adevărul pe care Bruxelles-ul evită să-l rostească: nu agricultura contează, ci volumul de comerț.

 

Iar când comerțul câștigă cu orice preț, agricultura românească plătește factura.