MENIU

ABUZUL în RÂNDUL COPIILOR. Medicul Gabriela Iorgulescu: "Neraportarea unui abuz, considerat DELICT"

Medicul Gabriela Iorgulescu, preşedinte-fondator al Societăţii Academice a Ştiinţelor Comportamentale

Abuzul în rândul copiilor este o problemă tot mai mare. Societatea Academică a Ştiinţelor Comportamentale din România aduce la cunoştinţa publicului care sunt semnele unui abuz şi cum poate fi el prevenit.

Se întâmplă în cadrul unei conferinţe dedicate acestei probleme. Cu această ocazie se doreşte şi schimbarea legii Sănătăţii, astfel încât cadrele medicale, dar şi viitorii medici să ştie să identifice cazurile de abuz în rândul minorilor. Doctorul Gabriela Iorgulescu, preşedinte-fondator al Societăţii Academice a Ştiinţelor Comportamentale propune şi întocmirea unei fişe clinice standardizate şi înregistrarea statistică la nivel naţional. În plus este nevoie de o monitorizare îndelungată a victimelor, dar şi a abuzatorilor. Despre acest subiect a vorbit doctorul Gabriela Iorgulescu, lector univ. dr. U.M.F “Carol Davila”, la REALITATEA TV.  

Gabriela Iorgulescu: "Medicii sunt instruiţi foarte puţin pentru a identifica abuzurile în rândul copiilor, mai degrabă la nivel de medicină legală, dar nu există cursuri specifice de identificare a abuzului la copii şi nu mă refer la cele evidente, ci la cele care nu se văd şi practic e vorba de un comportament non-verbal, care nu poate fi sesizat. Un demers în acest sens s-a făcut încă de anul trecut, de la prima conferinţă a Societăţii Academice a Ştiinţelor Comportamentale din România, când s-au propus o serie de amendamente care, după câte am văzut noi, ar reprezenta breşe în sistem.

E necesar ca un for de conducere să aibă pregătire medicală, ceea ce domnul Bănicioiu a intuit şi a văzut imediat necesitatea acestui consult obligatoriu anual care nu înseamnă doar prevenţie şi reducerea costurilor viitoare, automat, ci şi posibilitatea ca noi, medicii, să avem un instrument şi astfel, la timp să putem investiga sau depista o eventuală formă de abuz.

Până acum, dacă erau evidente, unele abuzuri erau raportate la Protecţia Copilului. Unul dintre amendamentele noastre este ca neraportarea unui abuz este, la fel ca în SUA şi UE, caz penal, e considerat delict. Neraportarea abuzului constituie o formă de complicitate.

Am construit, cred că sunt singura în România, deşi mi-aş dori să nu fie aşa, acest curs, adunând date timp de şapte ani. Dacă breşele în sistem nu sunt evidente, trebuie să ai cunoştinţe solide de psihologia copilului şi de pediatrie. Nu le poţi învăţa peste noapte, pentru că el, copilul, nu îşi exprimă suferinţa verbal. Poate sunt prea mici şi nu pot. Trebuie să cunoşti copilul, trebuie să vină la consult periodic, trebuie să îi cunoşti mediul şi familia, să ai o anamneză completă.

Copilul nu îşi poate da seama de abuz, ba chiar poate ajunge să considere asta normalitate. De aceea e important ca noi, cei implicaţi profesional, să facem ceva. Nu e suficient ca ONG-urile să facă ceva sau Protecţia Copilului....

Ce ne-am propus şi mulţumesc şi UMF Carol Davila, este să adunăm mai mulţi specialişti din diferite domenii, care interacţionează direct sau indirect cu copiii, alături de psihologi, să vedem cu ce putem contribui, la aceste amendamente propuse la Legea Sănătăţii şi ce putem face. Nu este o conferinţă normală, îl avem invitat şi pe David Prescott, din SUA, preşedintele Institutului de Traumă din SUA, vrem să găsim soluţii comune, dar din partea specialiştilor, de data aceasta.

Primul amendament s-a obţinut deja, controlul medical, obligatoriu de la 1 iunie, următorul pe listă e formarea cadrelor medicale în acest sens. Aici trebuie să stăm de vorbă cu cei care decid şi care trebuie să înţeleagă necesitatea acestor formări".