A luat-o pe scurtătură, prin pădure. A auzit un urlet. Când a dat frunzele la o parte, şoc!
Era în drum spre muncă, dar, istovit din tura de noapte, a decis s-o scurteze prin pădure. Nu era prima dată când făcea asta, deşi recunoştea, mai cu jumătate de gură, că de îndată ce punea piciorul acolo îl cuprindea un sentiment de panică. Şi era un munte de om, unul care intimida cu uşurinţă şi cele mai negre suflete. S-a întâmplat în Rusia, în Chelyabinsk... În acea zi blestemată...
În timp ce se strecura printre copacii deşi, încolăciţi, a auzit un zgomot bizar. "Ce animal o mai fi şi ăsta?", s-a gândit bărbatul. Brusc, a simţit cum frica îl cuprinde... Şi totuşi, a reuşit să se mobilizeze. Cu paşi mărunţi, dar apăsaţi, bărbatul a înaintat spre locul blestemat. Cu cât părea că se apropie, însă, zgomotul începea să se stingă...
La un moment dat, s-a aplecat. În faţa lui era un fel de muşuroi... O grămadă de frunze murdare şi ude... Iar mirosul era de nesuportat!
A întins mâna, timid... Îi tremura... Apoi a văzut că ceva se mişcă la picioarele lui. Brusc, a auzit un scâncet. Era un scâncet de om. De pui de om...
Când şi-a dat seama, s-a trântit la pământ, în genunchi, şi a început să dea la o parte frunzele, cu mâinile goale. Abia îşi coordona mişcările, îi era teamă să nu rănească...
Nu mică i-a fost mirarea când a văzut că sub mormanul de frunze era un bebeluş. Fetiţă! Fusese adusă pe lume de trei zile, dar mama ei a decis să o abandoneze în pădure. Îi era indiferent dacă micuţa murea sau dacă-şi găsea sfârşitul în colţii bestiilor. Pielea fetiţei era roşie, iritată şi umflată de la muşcăturile de furnici. A curăţat-o cu grijă şi i-a suflat aer cald pe trupul firav şi gol. Apoi a chemat Ambulanţa.
"A salvat-o în ultima clipă. Dacă mai stătea câteva minute în frig şi umezeală, murea. A avut noroc...", a spus unul din medici.
În prezent, micuţa se află în spital, sub strictă supraveghere medicală. După ce se va reface complet, va fi dată spre adopţie.