Întotdeauna am considerat ca, pentru o literatura totusi tânara, care a început sa functioneze normal abia în perioda interbelica (si atunci cu destule anacronisme si paradoxuri - vezi, de pilda, contemporaneitatea unui Urmuz cu G. Cosbuc), dar a carei dezvoltare a fost brutal curmata de venirea comunismului, avem o critica literara nesperat si poate chiar nejustificat de bogata. Cel putin cantitativ. Sigur, ne cam lipsesc teoreticienii, autorii de sistem critic, dar, una (...) Citește mai departe...