Scriitorii din Mexic, invitaţi de onoare ai Salonului de Carte de la Paris

Cea de-a 29-a ediţie a Salonului parizian de carte se va deschide vineri, 13 martie, sfidând criza economică, care pare a afecta foarte puţin piaţa de carte din Franţa, în scădere doar cu 0,5% în 2008 faţă de 2007.

Serge Eyrolles, preşedintele Sindicatului Naţional al Editurilor, este de părere că lectura a devenit "o valoare de refugiu pe timp de criză", un spaţiu protejat la care oamenii apelează atunci când au nevoie de reasigurări că totul este bine.

Vocile majore ale literelor mexicane rămân Octavio Paz, Sergio Pitol  şi  Carlos Fuentes, ultimul fiind aşteptat la Salon du livre. "Labirintul singurătăţii" ("Labyrinthe de la solitude"), semnat de poetul Octavio Paz ((1914-1998), laureat al Nobelului în 1990,  este unul dintre titlurile mari ale Mexicului, şi vorbeşte despre unicitatea modului de a fi din această parte a lumii. Cochetând cu suprarealismul, Paz a lucrat ca diplomat până în 1968, anul masacrului studenţilor la Jocurile Olimpice din Mexic. La 10 ani după moarte sa, Paz apare în prestigioasa colecţie La Pléiade.

Considerată capodopera lui Pitol, romanul "Îmblânzirea divinei egrete" a primit premiul Cervantes în 2005. Sergio Pitol este  unul dintre cei mai traduşi autori mexicani, apropiat ca stil de literatura europeană. Născut în Panama din părinţi mexicani, Carlos Fuentes este un scriitor cosmopolit, sedus de marxism în tinereţe. Capodopera sa, romanul " Terra Nostra", netradus în limba română, a fost scrisă în 1975, după despărţirea de marxism. în 2002 îi apare "Crezul meu" ("En esto creo"), o  autobiografie literară. Născut la Monterrey în 1961, David Toscana este un romancier al tinerei generaţii, laureat al premiilor Colima,  Fuentes Mares şi  Antonin Artaud. "El último lector", scris în stilul lui Borges, este primul titlu tradus în franceză, în 2009.

Pavilionul Mexicului, intitulat, simbolic, "Mozaicul diversităţii" ("Mosaïque de diversité"), se întinde pe o suprafaţă de 1.000 m2.