România a căzut 10 locuri în clasamentul mondial privind uşurinţa de a face afaceri, până pe 55

În raportul de anul trecut, România se situa pe locul 45 în rândul economiilor analizate.

Banca Mondială a luat în calcul zece criterii la realizarea acestui raport: începerea unei afaceri, primirea unei autorizaţii de construcţie, angajarea lucrătorilor, înregistrarea proprietăţii, obţinerea de credite, protecţia investitorilor, plata taxelor, comerţul exterior, măsuri de respectare a contractelor şi încheierea unei afaceri. Raportul acoperă perioada iunie 2008-iunie 2009.

"România a crescut costul pentru procedurile de insolvenţă, cerând ca 1,5% din totalul recuperat cu fiecare asemenea procedură să fie transferat către un fond care rambursează cheltuielile administratorilor insolvenţei, când debitorii nu au active. De asemenea, au crescut costurile pentru autorizaţiile de construcţie, ca urmare a introducerii unei taxe noi de 0,5% din valoarea proiectului. În plus, taxele pe forţa de muncă au sporit. Timpul pentru înregistrarea proprietăţii a fost redus, prin introducerea unor proceduri noi în registrul proprietăţii şi cadastru", se arată în raport.

România a coborât astfel pe locul 55, mult după Bulgaria (44), dar înaintea altor state membre UE precum Spania (62), Luxemburg (64), Polonia (72), Cehia (74), Italia (78) şi Grecia (109). Singapore s-a menţinut pe prima poziţie în acest clasament, iar Republica Centrafricană a rămas pe ultimul loc.

Raportul "Doing Business 2010: Reforming through difficult times" arată că 131 de economii au implementat 287 de reforme pentru a simplifica procesul de demarare a afacerilor, cu 20% mai multe decât în anul anterior. Reformele au vizat simplificarea procesului de începere a unei afaceri şi a reglementărilor referitoare la import şi export, diminuarea taxelor şi îmbunătăţirea sistemelor de informaţii despre credite.

Firmele pot demara o afacere în România în 10 zile

Românii trebuie în general să îndeplinească şase proceduri pentru a începe o afacere, la fel ca ciprioţii, italienii, luxemburghezii, olandezi, polonezi, portughezi, slovaci şi britanici. Cele mai puţine etape pentru deschiderea unei afaceri în UE trebuie parcurse în Belgia, Finlanda, Slovenia şi Suedia (3), iar cele mai multe în Grecia (15).

O afacere poate fi demarată în România în 10 zile, la fel ca în Olanda şi Italia. În Belgia şi Ungaria e nevoie de doar 4 zile, în timp ce în Spania sunt necesare 47 de zile.

Costurile pentru începerea unei afaceri se cifrează la 2,9% din venitul naţional pe locuitor în România. Danemarca şi Slovenia au cele mai mici costuri pentru deschiderea unei afaceri (0%), în schimb, polonezii şi italienii trebuie să plătească 17,9% din venitul naţional pe locuitor în acelaşi scop.

Capitalul minim pentru începerea unei afaceri este de 0,9% din venitul naţional pe locuitor, faţă de 0% în Cipru, Franţa, Germania, Irlanda şi Marea Britanie sau 52% în Austria. 80 dintre economiile studiate în raport nu au cerinţe minime de capital.

Indicatorul privind rigiditatea angajării unui muncitor este 46 din 100 în România, faţă de 7 din 100 în Danemarca şi 56 din 100 în Luxemburg. Costurile redundante - pe care un antreprenor trebuie să le plătească şi care au fost calculate în săptămâni de salarii ale angajaţilor - reprezintă 8 săptămâni de salariu în România, faţă de niciuna în Danemarca sau 97 de săptămâni în Portugalia.

243 de zile pentru o autorizaţie de construcţie

În România trebuie îndeplinite 17 proceduri pentru primirea unei autorizaţii de construcţie, la fel ca în Lituania. Cele mai puţine (6) sunt necesare în Danemarca, iar cele mai multe (36) sunt în Cehia.

Unei firme din România îi trebuie 243 de zile pentru a primi o autorizaţie de construcţie, comparativ cu 38 de zile în Finlanda, respectiv 677 zile în Cipru. Costurile pentru obţinerea unui permis de construcţie sunt de 87,9% din venitul naţional pe locuitor în România, faţă de 9,8% în Ungaria, respectiv 436,5% în Bulgaria.

Pentru înregistrarea unei proprietăţi este nevoie de 8 proceduri în România. Cele mai puţine sunt în Lituania (2), iar cele mai multe în Grecia (11). Ca timp, unui antreprenor din România îi ia 48 de zile ca să înregistreze o proprietate, faţă de 3 zile în Lituania, respectiv 391 zile în Slovenia. Costul pentru înregistrarea unei proprietăţi este de 1,3% din valoarea proprietăţii în România. În Slovacia se plăteşte doar 0,1% din valoarea proprietăţii pentru a o înregistra, în timp ce acesta se ridică la 12,7% în Belgia.

Uşurinţa în obţinerea unui credit a fost măsurată prin doi indicatori: indicele puterii de impunere a drepturilor legale, cu punctaj de la 0 la 10, şi amploarea informaţiilor furnizate în sistemul de creditare (0-6).

Amploarea informaţiilor - care se referă la calitatea şi accesul la informaţii prin birouri de credit publice şi private - este de 5 din 6 în România. Marea Britanie are 6 din 6 la acest indicator, iar Luxemburg şi Cipru nu au niciun punct.

Punctajul obţinut de România în ce priveşte respectarea drepturilor legale (reprezentantă de legi privind colateralul şi falimentul care să faciliteze creditarea, prin protejarea drepturilor debitorilor şi creditorilor) este 8 din 10, faţă de Cipru, Danemarca, Letonia, Polonia, Slovacia şi Marea Britanie (9 din 10) sau faţă de Portugalia, Italia, Grecia (3 din 10).

La capitolul protecţia investitorilor, România a obţinut 6 puncte din 10. Cel mai bine protejaţi sunt investitorii din Irlanda (8,3 din 10), iar cel mai puţin protejaţi sunt investitorii din Grecia (3,3 din 10).

Reprezentanţii firmelor din România folosesc 202 ore pe an pentru a plăti taxele

O companie mică sau medie din România trebuie să facă 113 plăţi pe an pentru taxele pe care le are de achitat statului, nivel maxim al plăţilor de efectuat în interiorul Uniunii Europene. În Suedia, o companie trebuie să facă doar 2 plăţi pe an în acelaşi scop.
Pentru a achita taxele, firmele româneşti folosesc 202 ore pe an, faţă de 59 ore pe an în Luxemburg sau 616 ore în Bulgaria. Taxele totale se ridică la 44,6% din profit în România, comparativ cu 20,9% din profit în Luxemburg sau la 68,4% din profit în Italia.

Pentru a face export, firmele din România au nevoie de 5 documente. Cele mai puţine documente pentru export sunt necesare în Franţa (2), iar cele mai multe (5) în Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia şi Spania. Ca să poată obţine dreptul de a exporta o firmă din România are nevoie de 12 zile. Cele mai puţine zile (5) sunt necesare în Danemarca şi Estonia, iar cele mai multe (23) în Bulgaria.

Costul pentru a exporta un container de mărfuri se ridică la 1.275 dolari în România. Cel mai puţin plătesc firmele din Finlanda (540 dolari/container), iar cel mai mult cele din Belgia (1.619 dolari/container).

Pentru a importa, o firmă din România trebuie să completeze 6 documente. Cele mai puţine documente pentru import sunt necesare în Franţa (2), iar cele mai multe (8) trebuie în Slovacia, Slovenia şi Spania. Ca să poată obţine dreptul de a importa o firmă din România are nevoie de 13 zile. Cele mai puţine zile (5) sunt necesare Cipru, Danemarca şi Estonia, iar cele mai multe (25) în Grecia, Polonia şi Slovacia.

Costul pentru a importa un container de mărfuri este de 1.175 dolari în România. Cel mai puţin plătesc firmele din Finlanda (620 dolari/container), iar cel mai mult cele din Bulgaria (1.666 dolari/container).
512 zile pentru a recupera o datorie comercială în instanţă

În România există 31 de proceduri pentru a impune respectarea unui contract, faţă de 20 în Irlanda, respectiv 43 în Cipru. Pentru a recupera o datorie comercială prin intermediul unei instanţe de judecată, o firmă din România are nevoie de 512 zile. Acest proces durează cel mai puţin (275 de zile) în Lituania, în timp ce pentru a recupera o datorie comercială în instanţă în Slovenia durează cel mai mult (1.290 de zile).

Costul pentru a impune respectarea unui contract este de 28,9% din valoarea revendicării în România, faţă de 9,7% în Luxemburg, respectiv 33% în Cehia.

Raportul ia în considerare, în ce priveşte închiderea unei afaceri, perioada necesară derulării unui proces de insolvenţă, costul acestuia, precum şi rata de recuperare în urma unui asemenea proces. Astfel, pentru România timpul pentru derularea unui proces de insolvenţă este de 3,3 ani, la fel ca în Bulgaria. Cea mai scurtă perioadă a procesului este în Irlanda (0,4 ani), iar cea mai lungă (6,5 ani) în Cehia.

Costul pentru un proces de faliment este de 11% din valoarea proprietăţii în România, faţă de 4% în Belgia, Danemarca, Finlanda şi Olanda, respectiv 22% în Italia. Rata de recuperare este de 28,5 cenţi la un dolar în România, comparativ cu 87,3 cenţi la un dolar în Finlanda, respectiv numai 20,9 cenţi la dolar în Cehia.

Din cele 183 de economii luate în considerare de Banca Mondială, 46 sunt din Africa subsahariană, 32 din America Latină şi Caraibe, 27 din Estul Europei şi Asia Centrală, 24 şi Estul Asiei şi zona Pacificului, 19 din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, 8 în Asia de Sud, precum şi 27 de state din Organizaţie pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).