"Rinocerii" lui Eugene Ionesco se joacă în Iran
"Rinocerii" lui Eugène Ionesco, scrisă mai întâi ca nuvelă în 1959, a devenit cea mai populară piesă de teatru în Iran, cu vedetele de cinema Shahab Hosseini şi Ateneh Faqih-Nasiri în rolurile principale. Potrivit NewsIn, 25 674 de bilete, pentru 43 de reprezentaţii, au fost deja vândute.
Gestul regizorului iranian a fost interprat ca unul de curaj, el însuşi fiind conştient de riscurile asumate: "piesa se pretează la diverse interpretări. Neîndoielnic, publicul va avea propria sa interpretare”.
Critica totalitarismului sau rezistenţa civilă par a fi raţiunile pentru care publicul iranian este intrigat de comedia ionesciană. Descifrată ca parodiere şi denunţare a regimului totalitar, piesa pune în scenă epidemia fascismului şi comportamentul mimetic al maselor, unde fiecare individ se transformă în animal. Metamorfozaţi în rinoceri, animale devastatoare, care se deplasează doar în grup, indivizii îşi pierd unicitatea. Se pare că în Iran, pe fondul ameninţărilor ambiţiilor nucleare ale republicii islamice, unde femeile care nu poartă "tchador" nu pot ocupa primul rând din sala de teatru, piesa are rezonanţa unui avertisment.
"Rinocerii" a beneficiat de reprezentaţii celebre, în regia lui Orson Welles, în 1960, la Royal Court, cu Laurence Olivier şi Maggie Smith în distribuţie. În 2007, piesa a fost inclusă în Stagiunea Internaţională de Toamnă a Royal Court. În România, regizorul Gabor Tompa a montat piesa în 2006, la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu, cu Marian Râlea în rolul lui Berenger.
Ionesco debutează ca poet, în 1928, în revista "Bilete de papagal", trei ani mai târziu apărându-i volumul de versuri "Elegii pentru fiinţe mici". În 1934, îi apare volumul "Nu", pagini contestatare, care îi atrage antipatii în mediul literar românesc. În 1942, emigrează definitiv în Franţa, unde scrie, în 1948, "La Cantatrice Chauve" ("Cântăreaţa cheală"), pusă în scenă de Nicolas Bataille, devenind primul laureat al premiului Alphonse Allais (1945). Primeşte premiul Monaco şi Marele premiu naţional al teatrului, în 1969, iar în 1985 este distins cu premiul T. S. Eliot-Ingersoll, în prezenţa lui Saul Bellow şi Mircea Eliade.
Moare în 1994, la Paris, iar slujba de înmormântare este ţinută la Biserica Ortodoxă.