MENIU

Relaţia dintre Traian Băsescu şi Mircea Geoană analizată în cele mai mici detalii în editorialele de joi

<descriere>

Lupta pentru conducerea ţării consumă şi joi cerneala editorialiştilor.

Cornel Nistorescu stigă pentru Cotidianul \"Jos comunismul şi democraţia!\"

Protestul lui Limbăeş şi al câtorva servitori prezidenţiali cu pixul a dus la un fel de decuplare a tramvaiului.

Prin Piaţa Operei nu trece nici un tramvai, ca prin Piaţa Maria. Trece mai degrabă fluxul psihic al libertăţii! În Piaţa Operei, Timişoara îşi arată enorma-i disponibilitate spre idei, etnii, curente şi expresii. Acolo victimele din decembrie au încărcat locul cu dimensiunile fabuloase ale libertăţii. Cum se face că exact acolo a început un protest violent la adresa opoziţiei, deşi se punea la cale cel mai important moment din deceniile postrevoluţionare: Reconcilierea naţională. Or fi tinerii României setaţi anapoda pentru a purcede la proteste violente la adresa opoziţiei şi contra unei încercări de reconciliere naţională? Să fi fost fotografia lui Mircea Geoană aninată pe Opera din Timişoara un semn zguduitor al unui comunism ce va să vină din subconştientul unora?

Sau avem de-a face cu o grosolană manipulare? La Timişoara, comunismul agită spiritele mai abitir ca necuratul strecurat în pantalonii politicienilor şi toate datele pe care le deţinem ne trimit spre un singur lucru.

Adrian  Halpert analizează pentru Adevărul relaţia pe care o aveau \"Comuniştii şi vibratoarele\"

M-am gândit că vreun mogul rău m-a folosit pe post de subiect într-o testare a capsulei timpului şi, aşa, m-am trezit în anii ’90.

Hotărât lucru, trăim într-o ţară ciudată… Şi mereu surprinzătoare, vorba unui slogan menit să reverse hoarde de turişti străini peste frumuseţile patriei.

Bunăoară, mitingurile „spontane\" de marţi au dovedit încă o dată fantastica inventivitate a românului. De data asta în materie de strategie politică. Participanţii strigau cu ochii ieşiţi din orbite „jos dictatura!\", dar îl sprijineau pe un candidat la Preşedinţie aflat în funcţie şi care aspiră la un nou mandat. Poftim?!

A cui dictatură, că povestea asta mă depăşeşte. Recunosc, sunt confuz. Tot aşa cu scandările „jos comuniştii\", hăulite de nişte puşti de 19-20 de ani coborâţi direct din tribunele populate cu ultraşi. Care comunişti? Sunt comunişti la Putere? Nu? Aaaaa, sunt ăia care vor să vină? Pentru ăia strigăm „jos\"?! Păi „comuniştii\" ăia care vor să vină nu sunt aceiaşi care, acum două luni, erau la Putere aduşi de braţ tocmai de aceia care acum strigă „jos\"? Recunosc, sunt confuz. Nu mai înţeleg nimic!

Văzând agitaţia din stradă, prima mea reacţie a fost, vorba colegului Ion M. Ioniţă, să mă uit în calendar.

Marius Niţu compară în Gândul \"Greşelile lui Băsescu şi greşelile lui Geoană\"

Campania electorală din ultimele zile curge după un şablon simplu. Traian Băsescu vorbeşte mult şi greşeşte mult, iar Mircea Geoană nu greşeşte pentru că nu vorbeşte. Când deschide gura cu adevărat, dă în gropi cu aceeaşi graţie ca şi contracandidatul său. Întâi, actualul preşedinte greşeşte strategic pentru că încearcă să facă ceea ce niciunul din marii generali ai lumii n-a reuşit. Vrea să câştige războiul, adică alegerile, câştigând absolut toate bătăliile pe care le-a început. Aşa a ajuns Traian Băsescu, încercând să tranşeze câte un conflict, să deschidă noi şi noi fronturi secundare. Preşedintele se luptă cu trei moguli capitalişti, cu o grămadă de comunişti în frunte cu Iliescu, cu liberalul Antonescu, cu Iohannis, cu diverşi ziarişti pe care \"nu-i va uita niciodată\" pentru ce i-au făcut, dar tot nu i-a fost de ajuns. În ultimele două zile a atacat-o pe Adriana Săftoiu, fostul său consilier, căruia \"i-a poftit sufleţelul\" să-şi pună soţul şef la SIE, a sărit pe Adrian Năstase care ar fi venit la el acasă să îl roage să-l scape de dosare şi i-a tras una în trecere şi lui Ludovic Orban, omul care ar minţi când declara că n-a lovit niciun copil cu maşina. Nici măcar actualii consilieri n-au scăpat. Ieri, Traian Băsescu a spus cu subiect şi predicat că a greşit pentru că n-a păstrat contacte mai strânse cu ziariştii, dar, asta este, aşa l-au sfătuit consilierii. Să declari asta despre propria echipă în plină bătălie nu e deloc o mişcare înţeleaptă. Culmea e că aceste atacuri nu-i folosesc prea mult pentru că nu sunt lovituri decisive care să-i pună pe adversari definitiv la pământ.

Ionuţ Stănescu urmăreşte, pentru Evenimentul Zilei, traseul unei afaceri fantomă \"De la Aspen la Sinaia, via Mircea Geoană\"     


Orăşelul se numea Aspen şi se găsea pe valea unuia dintre afluenţii râului Colorado. Paepke a iubit locul de cum l-a văzut şi, câţiva ani mai târziu, a organizat aici aniversarea internaţională a 200 de ani de la naşterea lui Goethe.

Evenimentul, la care au răspuns cu prezenţa Ortega Y Gasset şi Albert Schweitzer, a legitimat înfiinţarea institutului de dezbateri Aspen şi a reprezentat suflul de care o aşezare pustie avea nevoie ca să renască. Astăzi, este una dintre staţiunile de lux ale SUA şi un refugiu preferat al actorilor de la Hollywood.

La începutul anilor 2000, John Rakolta Jr., un industriaş din Detroit, numit de puţin timp consul onorific al României, a venit în ţara bunicilor săi ca să facă afaceri. Nu a venit singur, ci alături de vărul Mihaelei Geoană, Gheorghe Barba.

Vânzarea fabricilor comuniste era în toi, întreaga Românie se transformase în marfa unei consignaţii. Rakolta a cumpărat o uzină care stătea pe 14 hectare în Sinaia şi l-a lăsat pe Barba să mimeze managementul acesteia. Vărul Mihaelei Geoană a petrecut şase ani în fruntea unei întreprinderi care a falimentat la ralanti.