Te-ai astepta la o diversitate ametitoare (ma rog, nu de abordari, genul nu-i facut sa-ti permita manevre atât de explicite, dar de ceva conotatii, subtile unghiuri de refractii, niste pigmentari abia perceptibile, dar deturnând subtil viziunea - da), dar totul e de o monotonie frapanta. Independenta a servit si anul asta, ca si în anii trecuti (desi, data fiind figura si naravurile de un comic sinistru ale lui Dodon, mai accentuat ca oricând) aceleiasi polarizari, prea b (...) Citește mai departe...