Pe la mijlocul anilor ’90, Hans si vecinul sau Nikos, de la mezanin, se întelegeau de minune. Hans avea un loc de munca bine platit si, din propriile economii, îsi deschisese o crâsma la coltul blocului. Mai boem, Nikos scotea bani frumosi de la studentii straini carora le închiria o camera în cochetul sau apartament. Si, uneori din propriile economii, alteori pe caiet, mai tragea o dusca la crâsma lui Hans. Si uite asa, azi un paharel, mâine un pa (...) Citește mai departe...