Mii de pelerini vin în fiecare an la mănăstirea Rohia
În inima Ţării Lăpuşului, într-o zonă depresionară pitorească, există un loc unde timpul încă mai are răbdare cu oamenii. Satul Rohia este un tărâm cu oameni senini care respectă cu sfinţenie tradiţiile şi care se calăuzesc după reguli pe cât de simple, pe atât de sănătoase.
Poate şi pentru faptul că generaţii întregi au trăit în apropierea Mănăstirii Rohia şi au învăţat să păstreze ceea ce puţini au în zilele noastre, liniştea sufletească! Pe la Rohia au trecut de-a lungul timpului sute de mii de pelerini, dar şi oameni de vază ai neamului.
E linişte la Rohia. E ora la care satul adoarme învăluit de umbrele apusului de soare.
A mai trecut o zi de muncă, iar pentru ţăranii din Ţara Lăpuşului înseamnă încă o zi în care vor avea ce pune pe masă. Au un trai greu, dar s-au obişnuit şi nu se plâng.
Locuitorii se mândresc cu frumuseţile locului şi mai ales cu mănăstirea Rohia, un loc pelerinaj pentru căutătorii de linişte sufletească. Lăcaşul se afla chiar la marginea satului, aşezat în aşa fel încât credincioşii să poată ajunge uşor la el.
Prima biserică a mănăstirii a fost ridicată pe "Dealul Viei", în anul 1923. In timp, a ajuns neîncăpătoare pentru miile de pelerini ce îi călcau pragul, asa că în 1996, locul vechiului lăcaş a fost luat de mănăstirea care există şi astăzi.
Biserica mănăstirii este unică prin faptul că este foarte înaltă, are o înălţime maramureşeană, are un pridvor şi elemente brâncoveneşti şi gotice şi are acoperişul în stil moldovenesc.
Numele mănăstirii Rohia este legat şi de cel al filosofului şi scriitorului Nicolae Steinhardt. La îndrumarea lui Constantin Noica, fost coleg de celulă din perioadă închisorii politice, Steinhardt se retrage la Rohia pentru a munci la biblioteca mănăstirii.
În 1980 se stabileşte aici şi, la scurt timp, se călugăreşte. În chilia sa simplă, începe să îşi aştearnă pe hârtie amintirile din perioada de detenţie. Şi astăzi, o parte din obiectele care i-au aparţinut lui Steinhardt se găsesc în chilia sa de la Rohia - geanta, bastonul, obiecte vestimentare, ochelarii de pânză pe care îi punea noaptea când dormea în închisoare şi câteva fotografii vechi, cu călugarii de la mănăstire şi cu familia sa.
Acum, cărţile sale se regăsesc pe rafturile bibliotecii din curtea mănăstirii, însă nu pot fi împrumutate decât în incinta lăcaşului. Puteţi veni oricând la Rohia, căci porţile mănăstirii sunt mereu deschise pentru pelerini.
Mănăstirea Rohia oferă şi locuri de cazare, până la 100 de locuri, unde pot rămâne şi pelerinii peste noapte.
Linişte sufletească, reculegere, cunoaşterea unui loc încărcat de istorie sau pur şi simplu un apus de soare memorabil. Indiferent care este motivul pentru care ajungeţi în satul Rohia, călătoria merită tot efortul.