Marea confruntare de joi a continuat să fie analizată şi vineri în editoriale

Cristian Tudor Popescu scrie în Gândul despre marea confruntare ca fiind \"Cu pumnul pe Biblie/Dreptul ultimei nopţi\"

Teribil la Mircea Geoană a fost procedeul care poate fi numit, cu o expresie veche românească, a face \"urechea toacă\". De fiecare dată când a fost în dificultate - \"Cum se numeşte institutul?\", \"Ce pieţe au câzut la export?\" - dl. Geoană a încercat să ignore întrebările repetate ale d-lui Băsescu, făcându-se că n-aude, în vreme ce milioane de oameni le auzeau foarte clar. Nu pot să nu-mi amintesc de credinţa aproape religioasă a aparatului de partid ceauşist \"tot ce ne facem că nu există, nu există\". Acesta a fost şi miezul K.O.-ului în picioare suferit de dl. Geoană în momentul \"glonţului de argint\" (cum îşi numeşte dl. Băsescu loviturile pregătite să-l termine mediatic pe oponent). Zeci de secunde, dl. Băsescu i-a repetat \"Azi-noapte, la întâlnirea cu Vântu, v-a plăcut?\", iar struţul Geoană, cu capul băgat adânc în nisip şi fundul ridicat spre neoanele sălii, aştepta să treacă vântul. Restul e un ghiveci de ilogic şi grotesc, cu nuanţe horror: al doilea om în stat, care ar putea fi şi primul peste trei zile, se duce la cetăţeanul Vântu, în noaptea dinaintea unei confruntări politice decisive, ca să se justifice că l-a numit \"malefic şi turbulent\" într-un ziar! La care cetăţeanul Vântu spune că M. Geoană, prietenul său secret de 4 ani încoace, a venit \"să se relaxeze\"! Urmează o secvenţă de romance politic: Vântu şi Băsescu în parcare la Tâncăbeşti, şuşotind ascunşi de organele Securităţii lui Năstase - începutul unei alte frumoase prietenii care s-ar fi concretizat în sprijinirea discretă de către S.O. Vântu a d-lui Băsescu în 2004 şi a durat până \"într-un anumit moment\".

Mircea Marian afirmă în Evenimentul Zilei că \"Geoană doarme liniştit. La Vîntu\"     

S-ar putea ca relaţia prea intimă cu Vîntu să-l fi îngropat pe Mircea Geoană. Dar, înainte de seara zilei de joi, eram convins că Băsescu îşi va pe trece anul 2010 pe mare. Filmul în care părea că a lovit un copil a lăsat impresia că ar fi lovitura finală aplicată actualului preşedinte.

Nu mă aşteptam ca dezbaterea televizată să producă surprize majore. Liderul PSD a încasat însă pe aproape întreaga întindere a meciului cu Băsescu şi, chiar dacă nu a suferit un knock-out, episodul întâlnirii de taină cu Vîntu a fost echivalentul unui knock-down.

Sunt convins că multe dintre nopţile lui Geoană vor fi bântuite de obsedanta (şi uşor cam scabroasa) întrebare a lui Băsescu: „Nici azi-noapte nu v-a plăcut întâlnirea cu domnul Vîntu?”.

Sincer să fiu, primul lucru pe care mi l-am spus a fost că Geoană nu e singurul prostănac în povestea asta. Ce sens avea ca Vîntu să-l cheme la el acasă, în plin centrul Bucureştiului, ca să afle toată lumea? Şi de ce a fost nevoie ca patronul Realităţii să intervină telefonic, după dezbaterea Băsescu- Geoană, şi să spună că este prieten, de patru ani, cu preşedintele PSD?