Statutul criticului de întâmpinare nu este, din câte simt pe propria-mi piele, deloc de invidiat: el se expune suspiciunii confratilor si a scriitorilor, indiferent despre ce si cum ar scrie. În lumea literara, criticul stârneste cele mai inflamate aversiuni: e permanent banuit ca face jocurile cuiva, ca profita de pe urma scrisului sau, ca urmareste interese dubioase, ca îsi vinde constiinta etc. Rar am întâlnit scriitori care sa înteleaga u (...) Citește mai departe...