Termenul conta, asadar, ca nume pentru un fel de „adunatura excesiva de fraze” si era considerat, de catre Scriban, de exemplu (1939), un sinonim al lui poliloghie, lexem grecesc însemnând însa, obiectiv, ceea ce se poate descifra din poli + logos.
► Înnobilare. Trecând peste amanunte, cu aceste sensuri aparea mai demult în dictionarele limbii franceze termenul phraséologie, sensuri preluate în româneste. Abia în (...) Citește mai departe...