Douăzeci de ani după căderea totalitarismului, produsele comuniste revin pe placul est-europenilor

Biscuiţi şi batoane de ciocolată, multe păstrate în acelaşi ambalaj de carton din epoca comunistă, au reapărut pe rafturile magazinelor, concurând serios mai noile mărci "capitaliste" consacrate. "De câţiva ani, asistăm la o tendinţă de revitalizare a mărcilor din epoca comunistă. Ne trezesc nostalgia, pentru că ne amintesc de tinereţe", comentează sociologul român Mircea Kivu.

"Acestea produse mă fac să mă gândesc la copilăria mea. Prefer întotdeauna un baton de ciocolată Szerencsi unui Mars. Pentru mine, are un gust mai bun, o calitate mai bună şi, mai ales, îmi trezeşte bune amintiri", spune Tamas Pickarczyk, o vânzătoarea de maşini din Ungaria, în vîrstă de 27 de ani.

Pentru Ivan Petrov, un student bulgar, ambalajul face tot farmecul: "Ador Detska-Zakouska (marcă de biscuiţi -n.r.), nu doar pentru gustul lor, ci şi pentru ambalajul lor comunist", calificat drept "primitiv".

În Croaţia, condimentul Vegeta, celebru în toată fosta Iugoslavie şi dincolo de ea, a supravieţuit căderii comunismului, devenind una dintre "emblemele" industriei alimentare.

Dar şi alte produse, non-comestibile, continuă să suscite mândria est- europenilor. În Polonia, maşina de spălat Frania, celebră în perioada 1950-1970, a fost înlocuită de maşinile automate, dar ea "continuă să vândă aproximativ 40.000 de exempalre pe an", a declarat Magda Kwiatkowska, responsabil de vânzări al producătorului Emalia Olkusz. Frania pare de neînlocuit mai ales la ţară.

Pentru români, autoturismul Dacia rămâne, la 42 de ani de la lansare, marca cea mai cunoscută, "un simbol" al ţării, în ciuda numeroaselor anecdote care circulă pe seama ei. După preluarea uzinei Dacia de la Piteşti de către grupul francez Renault, a fost comandat un studiu pentru a vedea dacă este oportun să fie modificat numele maşinii, povesteşte Marius Kivu. "În ciuda prestigiului producătorului francez, românii au vrut să păstreze numele Dacia, pentru că puternice legături afective fuseseră create", adaugă acesta.

Fenomenul este întâlnit şi în fosta Germanie de Est, unde pasionaţii autorurismului Trabant s-au regrupat în asociaţii. În Polonia, mândrii proprietari ai unei Polski, versiunea locală a Fiatului 125, se adună anual la un raliu specializat. "Miturile" care înconjoară aventurile în patrum plus bagajele, la bordul acestei minuscule maşini se povestesc jovial seara, între prieteni, la fel ca legendele vechilor Dacii, în aparenţă atât de uşor de reparat, încât un simplu colant ar putea înlocui o curea de transmisie defectă.

După ce le-au aruncat la coşurile de gunoi sau le-au distrus dintr-un sentiment de ură faţă de regimul pe care îl încarnau, est-europenii au constatat că amintirile din acea epocă, carnetele de partid sau portretele conducătorilor, pot să fie bine plătite de occidentali sau de compatrioţii mândri de acestea.

Astfel de "relicve" se regăsesc astăzi în pieţele numeroaselor oraşe, ca la Belgrad, unde mai multe cafenele poartă numele fostului lider al Iugoslaviei,  Josip Broz Tito, sau pe cel al vechiului servicu secret rusesc,  KGB.