Cristian Teodorescu: Radu D. România
Printre idealiştii ambiţioşi există unii despre care vulgul zice că vând pielea ursului din pădure. Cei mai ambiţioşi dintre ei, cum e principele Radu, o şi probează înainte.
Nici nu şi-a anunţat bine principele candidatura la preşedinţia României că a şi precizat cum agreează să i se spună: “Domnule preşedinte” sau “Radu al României” Pentru un candidat la o funcţie care se obţine prin vot, prinţul consort are exigenţe de etichetă care nu se potrivesc republicanismului plebeu, ci unei ighemonicoase monarhii parlamentare. Când te duci la aceeaşi baie de abur cu Băsescu, Geoană, Crin Antonescu, cu preşedintele Românilor Sinceri şi cu cine s-o mai ivi, e prudent să-ţi aminteşti de numele din tinereţea neprinciară, ca să nu ţi-l scoată alţii pe ochi, în campania electorală. În situaţia sa delicată de membru al Casei Regale care vrea să-şi încerce norocul la preşedinţia ţării, principele a trebuit să-şi verifice puterea de convingere mai întâi asupra Regelui însuşi, care şi-ar fi dat acordul pentru acest pas.
Regele, a precizat misterios colonelul consort, va anunţa susţinerea acestei neobişnuite candidaturi “atunci când va crede de cuviinţă”. Oricum, tocmai în ziua în care prinţul şi-a oficializat decizia, Regele a plecat din ţară. Ghinion!