Corfu, Insula lui Soare Apune - Vezi galerie foto
După un drum mai mult decât istovitor, la scurt timp după ce am păşit pe ţărmul Insulei Corfu, soarele a început, uşor-uşor, să se stingă în mare, desprinzându-şi braţele de foc de pe feribotul care ne-a adus pe pământ grecesc. Cuvintele, însă, îmi par a fi insuficiente pentru grandoarea spectacolului la care am luat parte seară de seară...
Corfu, în limba greacă Kerkyra, este una dintre cele şapte insule ale Mării Ionice, Grecia. Situată în NV Greciei, în vecinătatea coastei Albaniei, Corfu reprezintă, ca mărime (1.592 kmp), a doua insulă ionică, după Kefalonia.
Din punct de vedere geografic, insula se împarte în trei regiuni, separate de două lanţuri muntoase. Partea de nord, care este cea mai înaltă, se împarte, la rândul ei, în două: Oros, la est, incluzând muntele Pantocrator, care este cel mai înalt vârf al insulei (906 m), şi Muntele Gyros, în vest, arie ce include Vârfurile Vistonas şi Arakli.
Regiunea din mijloc, Mesi, este cea mai importantă parte a insulei. Este o zonă de dealuri înalte, cel mai mare fiind Aghioi Deka (579 m), cu mici câmpii între ele. Aici se află capitala insulei Corfu, Kerkyra sau Corfu Town.
Partea de sud a insulei, Lefkimmi, este, în cea mai mare parte, o zonă de şes, depresionară, cu excepţia dealului Chlomos (330 m). Aceasta este cea mai joasă regiune a insulei, dar şi cea mai dezvoltată din punct de vedere agricol.
Coasta insulei Corfu este foarte variată. Partea de vest este stâncoasă, în timp ce părţile de est şi de nord sunt mai joase.
Deşi plouă abundent, insula nu are niciun lac. Există numai câteva izvoare. Majoritatea seacă, însă, pe perioada verii. Vegetaţia luxuriantă, o caracteristică a insulei, adăpsteşte flori de o frumuseţe rară, cu miros îmbietor, care, din loc în loc, sunt invadate de lâmâi, portocali, mandarini şi măslini. Şi, că tot veni vorba de măslini, ar trebui să menţionăm un lucru deloc de neglijat: Corfu adăpsteşte peste 4 milioane de măslini şi asta graţie veneţienilor, care au fost primii care au plantat şi cultivat măslinii în zonă.
În ciuda invaziei turisţilor şi a schimbărilor pe care aceştia le-au impus ritmului de viaţă şi societăţii de aici, cea mai mare parte a populaţiei are ca activitate de bază, în continuare, agricultura. Vinurile, citricele, cerealele, alături de măslini, reprezintă culturile de bază ale insulei.
La aproximativ 40 de km de aeroportul din Corfu Town se află Acharavi, o staţiune din nordul insulei, care şi-a câştigat, pe bună dreptate am spune noi, un loc aparte în rândul celor mai atrăgătoare staţiuni de pe insulă.
Călătoria noastră începe aici. Pornind din Corfu Town, după un drum de aproximativ o oră şi jumătate cu celebrul Green Bus (autobuzul verde), ajungem în Acharavi. În staţiune există un singur drum principal, din care se desprind 8-10 drumuri lăturalnice, toate cu deschidere la mare.
Plaja din Acharavi este deosebit de atrăgătoare. Nisipul este fin, presărat, pe alocuri, de pietricele care mai de care mai rotunde, iar marea... un adevărat joc de culori, de la verde turcoaz la albastru coral, puţin adâncă pe o distanţă de aproximativ 50 m, lucru ce o face excelentă pentru cei care aleg să-şi petreacă vacanţa alături de copii.
Pentru 5 euro/zi, te poţi adăposti de soarele care pândeşte cu ochi lacomi orice părticică de piele sub o umbrelă, prin a cărei generozitate sunt găzduite două şezlonguri. Evident, puteţi face plajă şi direct pe nisip, însă veţi sta ceva mai... înghesuţi. Zumzăitoarele gazde ale insulei, furnicile, păianjenii şi tot felul de alte gâze şi bărzăuni vă vor ţine companie şi vi se vor băga, de-a dreptul, pe sub piele, lăsând nişte urme pe care să le ţineţi minte o bună bucată de vreme.
Şi, dacă tot ne-am oprit asupra gângăniilor, poate că ar fi momentul să vă avertizez că printre primele lucruri pe care ar trebui să le puneţi în bagaje ar fi pastilele împotriva ţânţarilor şi spay-urile contra înţepăturilor de insecte.
Dar să lăsăm marea, nisipul şi gâzele la o parte şi să ne îndreptăm atenţia spre oraş. Ei bine, străzile din Acharavi sunt mici, cu case mari şi cochete, în cea mai mare parte pensiuni sau vile de închiriat, (trebuie să ţinem cont că, pe lângă agricultură, cea mai mare parte a localnicilor trăiesc de pe urma turismului), printre care sunt presărate baruri, taverne, restaurante, supermarketuri şi magazine de suveniruri din care este imposibil să pleci "cu mâna goală", în faţa, spatele sau printre florile din faţa cărora şi-au făcut culcuş pisicile, leneşele jivine care de care mai colorate şi mai ameţite de căldură.
Deşi este destul de greu de găsit un loc liber după ora 20:00, fie că este vorba de restaurante sau taverne, odată aşezaţi la masă vă veţi putea înfrupta cu mâncăruri tradiţionale, specifice bucătăriei mediteraneene, scăldate în vin tradiţional sau bere. Suvlaki, mezedes (aperitive preparate din măsline, ardei iute, vinete la grătar, brânzeturi, salate sau fructe de mare), fila pita (un foietaj subţire, garnisit cu pui şi ciuperci, spanac, brânză grecească, miel şi praz), moussaka (garnisită cu vinete şi sos de carne aromat, cu usturoi, de cele mai multe ori dreasă cu ou), dolmades (frunze de viţă umplute cu carne, linte sau orez), sunt doar câteva dintre acestea. Cât despre deserturi... comandaţi cu încredere baklava şi cafea grecească, dar şi fructe proaspete, smochine, mere, portocale sau pepene.
Acum că ne-a îndestulat, pornim la drum, lucru nerecomandat, însă, în realitate. Optaţi mai bine pentru siestă, un alt lucru de care trebuie să ţineţi cont, pe principiul... "Când eşti în Grecia, fă ce fac şi grecii", un sfat demn de urmat, de altfel! Între 14:30 şi 18:00, cea mai mare parte dintre magazine sunt închise. Este timpul pentru siestă, "activitate" la care foarte puţini greci renunţă.
Posibilităţile de deplasare pe insulă sunt cât se poate de variate: fie că închiriaţi o maşină, bicicletă sau scuter, fie că mergeţi cu acele Green Buses (dotate cu aer condiţionat), călătoria va fi una de vis, graţie peisajelor de o frumuseţe copleşitoare. Când vă alegeţi mijlocul de transport trebuie să ţineţi cont, însă, de un amănunt deloc de neglijat: străzile foarte înguste, pe care, de cele mai multe ori, maşinile cu greu se pot strecura.
Prima oprire, Corfu Town, capitala. Oraşul, situat pe coasta de est a insulei, reprezintă o adevărată capodoperă arhitecturală, ce îmbină, cu eleganţă, elemente arhitectonice veneţiene şi franceze. Pe străzile mai mult decât înguste din centrul istoric al capitalei şi-au găsit loc, de-o parte şi de alta, terase, cafenele şi tot felul de magazine ale căror vitrine atrag mii şi mii de priviri, ici-colo mici pieţe, şi multe, multe biserici (pe întreaga insulă există aproximativ 800 de biserici şi mănăstiri). Cea mai cunoscută biserică din Corfu este Biserica Sf. Spiridon, protectorul insulei, construită în 1590. Elementele arhitectonice exterioare nu sunt impresionante, cu excepţia ceasului din turn, asemănăror celui din turnul Bisericii Sf. George, din Veneţia.
Posibilităţile de distracţie în Corfu sunt variate: de la o simplă leneveală într-una dintre terasele din centrul oraşului sau de la malul mării, la unul din cele două parcuri acvatice de pe insulă. Primul, Hidropolis Water Park, este situat în Acharavi, la doar 10 minute de mers pe jos de centrul staţiunii.
Piscinele imense, "râurile nebune", toboganele înspăimântătoare sau terenurile de sport unde puteţi lua parte la o serie de competiţii inedite (un excelent mod de a petrece timpul pentru părinţi şi copii), atrag sutele de turişti ca un magnet. De reţinut faptul că, în fiecare luni şi joi, preţul biletului (22 euro - adulţi, 18 euro - copii) include şi masa, în regim de bufet suedez, unde puteţi savura o gamă variată de salate greceşti, îngheţată şi sucuri.
Alternativa este Aqualand Waterpark, unul dintre cele mai mari parcuri acvatice din Europa, situat în Agios Ioannis. Biletul, în care sunt incluse transportul şi intrarea, costă 29 euro - adulţi şi 24 euro - copii. Încă de la intrare veţi fi întâmpinaţi de un imens tobogan, care, însă, din păcate, ne-a lăsat nişte urme destul de adânci pe piele. Bine că doctorul nu-şi începuse, încă, siesta!
Dacă supravieţuiţi toboganelor, nu rataţi Corabia Piraţilor, chiar dacă este destinată, cu precădere, celor mici, şi răcoriţi-vă sub ciupercuţele care împroaşcă apă din toate părţile. Şezlongurile îmbietoare aşezate, după preferinţe, la umbră sau la soare, sunt binevenite după o bălăceală pe cinste...
Cum toate vacanţele în Grecia presupun şi o croazieră pe mare, recomandarea noastră este să nu rataţi insulele Paxos şi Antipaxos, situate în sudul insulei Corfu, şi vestitele Peşteri Albastre, unde veţi fi uimiţi de claritatea apei de un albastru strălucitor, ideală pentru scufundări şi snorkeling (preţurile ating 45 de euro, bani în care intră transportul, închirierea echipamentului şi un scurt instructaj).
Legenda spune că, în vremuri de demult, Insula Paxos aparţinea Insulei Corfu. Însă Poseidon, zeul mării, îndrăgostit de nimfa Amfitriti, i-a promis acesteia că va face un loc numai pentru dragostea lor şi astfel, lovind cu tridentul, a despărţit insula, lăsând într-o parte Insula Corfu şi în cealaltă parte Insula Paxos, unde şi-a construit, mai apoi, palatul, într-una din Peşterile Albastre.
În apropierea Insulei Paxos se află o insulă de dimensiuni foarte mici (5 kmp), Antipaxos, cu un peisaj asemănător celui din Caraibe, şi asta graţie culorii apei şi a plajelor cu nisip alb. Aici este faimoasa Paradise Beach, un adevărat colţ de Rai, care atrage, în prezent, tot mai mulţi turişti şi tot mai multe yacht-uri luxoase.
Călătoria noastră se termină, însă, aici. Ne întoarcem în realitate, deşi gândul zboară, încă, spre acele meleaguri în care timpul pare să fi stat în loc, sub arşiţa soarelui.