Sfintia sa urma sa ramâna preot slujitor la aceeasi parohie, doar ca fara atributii de ordin administrativ, ci îmbisericit ca pensionar. Era un om foarte iubit de comunitate pentru ca, în plin regim comunist, nu doar ca tinuse biserica deschisa, dar fusese extrem de activ si de prezent în mijlocul enoriasilor. Omeneste, era de înteles durerea lui. Duhovniceste, era greu de digerat faptul ca-si exprima nemultumirea în fata întregii comunitati, pe un ton a (...) Citește mai departe...