Ciprian Purice: "În numele democrației, domnule Ciolacu, nu depuneți moțiunea!"

În numele democrației, domnule Ciolacu, nu depuneți moțiunea!

În 1968, la câteva zile după invadarea Cehoslovaciei de către URSS și alte patru state ale Tratatului de la Varșovia, când părea că tocmai s-a depășit cu bine o nouă criză a Războiului Rece și situația s-a detensionat, are loc un eveniment ce plasează România în epicentrul geopoliticii mondiale. Președintele american Lyndon Johnson, aflat în concediu, îl contactează telefonic pe secretarul de stat Dean Rusk și îi dictează un mesaj urgent pentru liderul sovietic Leonid Brejnev. Ce se întamplase? După invadarea Cehoslovaciei, vehement criticată de regimul de la București, observând o reacție internațională foarte slabă, URSS, Bulgaria și Ungaria plasează trupe militare la granița României. Invazia părea iminentă! Nu se știe nici până astăzi ce s-ar fi intâmplat, fără intervenția fermă a președintelui american. „În numele omenirii, vă cerem să nu invadați România, deorarece consecințele vor fi impreviziibile!” - era mesajul urgent dictat la telefon de Lyndon Johnson pentru  Leonid Brejnev. Și România nu a fost invadată.

La o cu totul altă scară, dar principiile sunt cam aceleași ne aflăm astăzi în contextul democrației românești, pusă între paranteze de câteva luni încoace, de către Klaus Iohannis și oamenii săi. Să ne imaginăm cum ar sta lucrurile dacă în centrul evenimentelor politice din ultimele trei luni nu ar fi fost domnul Iohannis, ci PSD. Ce ar fi fost dacă un președinte dat de PSD ar fi forțat instalarea unui guvern minoritar, care ar fi adoptat totul prin angajarea răspunderii guvernului, care ar fi trecut bugetul de stat al României fără dezbatere parlamentară și care ar fi modificat legislația electorală cu 4 luni înainte de scrutin?! Jihad intern și internațional e puțin spus! Klaus Iohannis și oamenii săi au încălcat toate regulile, principiile și cutumele care guvernează lumea democratică, de 200 de ani încoace. Și nu trebuie salvați printr-o moțiune de cenzură!

Dacă ne raportăm la evenimentele din vara anului 1968, este limpede că președintele american Lyndon Johnson nu și-a întrerupt concediul de la frumoasa sa moșie din Texas de grija proaspătului lider comunist de la București, Nicolae Ceaușeșcu, care risca să fie înlăturat de la putere de tancurile sovietice. În schimb, o invadare a României, la scurt timp după înăbușirea  brutală a Primăverii de la Praga, ar fi forțat Statele Unite să reacționeze, fapt ce ar fi putut conduce o escaladare a situației internaționale, deja extrem de tensionată.

O moțiune de cenzură depusă acum, i-ar scăpa pe Klaus Iohannis și PNL de toate năzbâtiile guvernării și abuzurile la adresa democrației și ar îngropa definitiv PSD. În fond aici este jocul: scoaterea PSD de pe scena politică românească, printr-un irelevant 15-20% din electorat. Mizând pe dorința legitimă de a prelua puterea, i se întinde PSD-ului o capcană prin care Klaus Iohannis le va oferi guvernarea pe tavă. Nu anticipatele sunt miza și nici alegerile locale în două tururi, ci ieșirea PNL de la guvernare și împingerea PSD la Palatul Victoria. Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să moară!. Guvernul Orban a avut două ținte precise: victoria lui Klaus Iohannis în alegerile prezidențiale cu un scor amețitor și nominalizarea unui comisar european din familia popularilor, astfel încât Ursula von den Leyen să aibă majoritate în Comisie.

Revenirea PSD la guvernare, acum după ce lucrurile au fost setate, i-ar forța să meargă pe pilot automat tot anul, pe un traseu stabilit de liberali. Cu un Klaus Iohannis ranforsat de victoria în prezidențiale cu 66% și întreaga clasă politică pe post de adversar, social-democrații ar încasa lovituri din toate părțile, fiecare dorind să preia câte o bucată din bazinul electoral al PSD. Până la dispariție mai e doar un pas. Ori la fel cum au procedat americanii cu România, în 1968, trebuie făcut și acum. PSD trebuie salvat de la extincție pentru sănătatea democrației românești. Nu este posibil ca cineva să contorsioneze până la paroxism Constituția României și să nu plătească. Orice formațiune sau om politic, mai devreme sau mai târziu plătește pentru faptele sale. Inclusiv PSD a plătit și suportă, astăzi, consecințele faptelor sale recente. Dar sancțiunea a venit democratic de la electorat. Nu de la servicii, nu de la procurori sau alți actori politici. Tot la fel și acum. Liberalii și președintele Iohannis vor plăti pentru modul în care au acționat în fruntea țării. Sau nu. Românii vor stabili acest lucru. Dar pentru asta ei trebuie să rămână acolo unde sunt, la putere, la judecata electoratului.

Subiectul în sine al angajării răspunderii guvernului, respectiv al moțiunii de cenzură, reprezintă un pretext pentru ca permutarea de la guvernare să aibă sens și ca adevăratul motiv să nu se vadă. Nici PNL nu își dorește primari aleși în două tururi. Cel puțin nu acum, când sunt un partid de peste 30%. O astfel de variantă electorală nu ar face altceva decât să invite în joc formațiunile mici. Marele beneficiar ar fi USR, după cum se vede deja zilele astea, care a prins vârf în pupa și aspiră la cel puțin câteva primării în București și mari orașe din țară. La fel și PMP, ALDE sau Pro România speră să fie contraponderea care va înclina victoria în turul al doilea al alegerilor locale.

Anticipate? Nici vorbă! În primul rând, lipirea parlamentarelor cu localele, ar avantaja PSD care s-ar putea mobiliza la maximum. Doi, până în iunie, cineva va trebui să asigure interimatul guvernării, cu erodarea aferentă. Este dispus PNL să-și asume această pierdere de electorat? Din câte se vede, e clar că nu. Ba chiar, este posibil ca cercetările lor sociologice să releve faptul că și-au atins maximul electoral și de acum vine tendința de descreștere. Ori pentru ca ei să-și conserve cât mai mult din acest scor, trebuie să se desprindă complet de guvernare. Ceea ce se întâmplă chiar în aceste zile, cu ajutorul lui Marcel Ciolacu.

Cu un PSD încă în degringoladă după loviturile în rafală de anul trecut, cu o conducere interimară și o reformare în curs, intrarea la guvernare i-ar prinde complet descoperiți. Fără o verticală a puterii și o structură solidă care să gestioneze guvernarea. Ar fi mutarea care ar îngropa definitiv PSD, împlinindu-se obiectivul președintelui Iohannis anunțat încă din seara alegerilor, lăsând întreaga clasă politică în gestiunea pădurilor înstelate, doar nu crede cineva că toate aceste mașinațiuni politice absurde, din ultimele luni, ar fi putut fi întreprinse fără girul serviciilor. Sau o parte a lor, îmi șoptește un prieten.