Povestea Brândușei Dobriță, eroul principal din filmul ”Baladă pentru Măriuca”(Reportaj)
Cum despre ”fata din nuc”, eroina care și-a pierdut viața în urmă cu o sută de ani la Mărășești, nu se știu foarte multe lucruri, nici Brândușa Dobriță, cea care a dat viață Mariei Zaharia, în urmă cu 50 de ani, în filmul ”Baladă pentru Măriuca”, nu are parte de notorietate.
Puțini cunosc că actorul principal al filmului regizat de Constantin Neagu și Titel Constantinescu este din Vaslui.
A trecut deja jumătate de veac de la lansarea peliculei, iar Brândușa Hudescu, numele cu care apare pe generic, este acum o profesoară respectată de generații de elevi.
”Sunt ani mulți, parcă mă sperii și eu de cât de repede au trecut. Aveam 12 ani, acum am 62. E mult sau puțin! Cei care mă cunosc, pot să analizeze. Dar, n-am uitat nici o clipă filmul. Este unul dintre cele mai importante momente din viața mea, să joci într-un film, să fii aleasă, să-ți dorești acest lucru, să nimerești într-un colectiv care îți cere să arăți ce ai tu cel mai bun ca să fii promovată. Nu e ușor!”, spune Brândușa Dobriță.
Vasluianca nu poate uita momentul selecției. Totul s-a petrecut în tabără la Sinaia, unde a ajuns grație premiului I obținut la un concurs național de muzică populară. A ajuns în fața regizorilor din întâmplare, iar Titel Constantinescu a fost cel care a remarcat-o imediat: ”În august 1968, după Primăvara de la Praga, s-a întâmplat să fie o destindere politică, fiind aprobate fonduri pentru cinematografie, iar Constantin Neagu și Titel Constantinescu, regizorii, primind aprobarea și fondurile, s-au grăbit să meargă prin tabere și să aleagă fete. Eu eram în tabăra Sinaia schiori. Era să nu particip, pentru că s-a întâmplat într-o după amiază, fără să fim anunțați. Au fost adunați copiii. Era după masă. Unii dormeau, alții erau plecați în oraș. Am nimerit acolo, fiindcă s-a făcut zgomot pe hol. Dormeam! Am ieșit și nu am văzut pe nimeni, însă m-am îndreptat către sala de mese și am constatat că e liniște, iar oameni străini, așezați în cerc, ascultau copiii, care interpretau câte ceva. Când am intrat, directorul taberei a arătat către mine. Mă făcusem remarcată prin tabără, fiind micuță, îndrăzneață și moldoveancă, așa că eram destul de vorbăreață. M-au chemat imediat și am cântat. N-am depus mari eforturi, fiindcă nu era un concurs, nu era nici o miză, dar m-au oprit. După ce s-a terminat totul, am fost chemată a doua zi, alături de încă zece fete, unde am dat probă de fotogenie și ne-au spus că după ce ajungem acasă să vorbim cu părinții că pe 15 august trebuie să fim la Direcția Difuzării Filmelor la București, unde vom da niște probe și poate o să jucăm într-un film. Am ajuns acasă și le-am spus părinților că nu plecăm nicăieri, fiindcă aștept un telefon, pentru a fi pe 15 august la București. Dar, pentru ce?, s-au întrebat părinții. Păi, o să joc într-un film. Ai mei s-au gândit că o fi venit cineva, a făcut un reportaj și o să-l dea la televizor. Ce prostii mai spune și copilul ăsta! Am plecat la bunici, unde bunicul de pe mamă a adus telegrama, după care am și urcat în tren și am plecat la București”.
Continuarea pe Realitatea de Vaslui