Fresh Refresh. Tradiţii de Dragobete: de unde vine sărbătoarea românească a dragostei
Bun găsit la Fresh Refresh! Dragobetele se află în preajma echinocţiului de primăvară, o îngemănare a iernii cu primăvara, dacă vreţi. Este sărbătoare noastră tradiţională a dragostei şi ea ne reaminteşte de tradiţii de demult, pe când îmbrăcate ca de sărbătoare, fetele porneau în goană spre sat şi atrăgeau după sine cîte un băiat pe care îl îndrăgeau. După ce îşi prindea aleasa, băiatul îi fura o sărutare în văzul lumii. De aici şi celebra zicală: „Dragobetele sărută fetele!”
Denumirea sărbătorii este fie dacică, fie slavă. Unele voci susţin că ar veni de la o sărbătoare numită Glavo-Obretenia în spaţiul slav. „Dragu-” înseamnă drag şi „bîti”, a fi. A fi drag! Aceasta ar fi semnificaţia numelui Dragobete! În popor, el era imaginat şi drept zeitate. Putea fi identificat cu Amor, în mitologia romană şi Eros – la greci. O dovadă a originii dacice a numelui poate fi o tradiţie străveche. Două persoane care vroiau să se înfrăţească sau însurăţească, se zgâriau puţin la mână, în formă de cruce, şi suprapuneau micile tăieturi. Deveneau astfel, fraţi şi surori de cruce.
Alte legende spun că Dragobete a fost fiul Babei Dochia. Era un tânăr voinic, frumos şi bun care inspira încredere în dragoste. Dragobete era şi un zeu care oficia nunta tuturor animalelor în cer, la început de primăvară. În credinţa dacilor, tot de Dragobete, păsările se logodeau. Iar acest crez s-a extins, în mod firesc, şi în rândul oamenilor. Pe vremuri, prin sate, se auzea zicala: "Dragobetele sărută fetele!". Dimineaţa, după ce îşi puneau cele mai frumoase straie, tinerii porneau de la biserică în cete spre păduri sau lunci. Căutau ghiocei şi plante miraculoase. Cântau şi se veseleau. În pădure, în jurul focurilor aprinse, stăteau de vorbă. Iar, la prânz, fetele coborau spre sat în fugă. În sudul României, această goană se numea "zburătorit". Dacă fata era prinsă de un flăcău şi îl plăcea, atunci se lăsa sărutată. Dacă vremea era potrivnică de Dragobete, tinerii se adunau în case şi se ţineau de jocuri şi poveşti. Sărbătoarea este considerată de bun augur doar pentru treburile gospodăreşti mărunte.
Credinţa populară românească mai spune că cei care participă la sărbătorile de Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul. În popor, se crede şi că tinerii trebuie să bea, astăzi, ceai din crenguţe de vişin şi să mănînce turte din seminţe de cânepă pisate ca să aibă parte de dragoste. Dragobete este şi un zeu al bunei dispoziţii. De ziua lui, tradiţia cere, să faceţi petreceri!
Prilej de bucurie şi bunăstare, Dragobetele reprezinăt deci, unul dintre cele mai frumoase obiceiuri ale noastre. Pentru mulţi 24 februarie însemna, pe vremuri, începutul primăverii, ziua când păsările îşi caută cuiburi, iar omul asistă la trezirea naturii. Vă urez să aveţi o primăvară frumoasă şi un Dragobete plin de iubire! Sunt Alexandra Păcuraru! Toate cele bune!