Alegeri prezidențiale 2025. Daniel Funeriu, portret de candidat
Alegătorii care se vor prezenta la urne duminică, 4 mai, la primul tur al alegerilor prezidențiale, trebuie să pună ștampila pe unul dintre cei 11 candidați care își doresc să ocupe cea mai înaltă funcție în stat.
Biroul Electoral Central a stabilit, la 20 martie 2025, rămânerea definitivă a candidaturilor depuse pentru alegerile la funcția de președinte al României, la scrutinul din luna mai, iar la 22 martie a stabilit, prin tragere la sorți, ordinea de înscriere în buletinul de vot a candidaților.
Potrivit comunicatului BEC, ordinea pe buletinul de vot este următoarea: 1. George Nicolae Simion (Alianța pentru Unirea Românilor); 2. George Crin Laurențiu Antonescu (Alianța Electorală România Înainte); 3. Elena Valerica Lasconi (Uniunea Salvați România); 4. Cristian Vasile Terheș (Partidul Național Conservator Român); 5. Marcela Lavinia Șandru (Partidul Umanist Social Liberal); 6. Victor Viorel Ponta (candidat independent); 7. Sebastian Constantin Popescu (Partidul Noua Românie); 8. Silviu Predoiu (Partidul Liga Acțiunii Naționale); 9. John-Ion Banu-Muscel (candidat independent); 10. Petru Daniel Funeriu (candidat independent); 11. Nicușor-Daniel Dan (candidat independent).
Cine este Daniel Funeriu
Daniel Funeriu s-a născut la 11 aprilie 1971, la Arad. A început să studieze la Liceul de Filologie-Istorie din Timișoara, în 1985. A părăsit România în 1988 și s-a stabilit în Franța, unde și-a continuat studiile la Lycee International des Pontonniers, Strasbourg.
A devenit inginer în chimie la European Higher Institute of Chemistry, Strasbourg (1991-1994) și a obținut masteratul în chimie organică și supramoleculară la Universitatea Louis Pasteur, Strasbourg (1994-1995). În anul 1999, a obținut titlul de doctor în chimie la Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg.
A fost asistent la Universitatea din Strasbourg (1995-1998) și conferențiar la College de France, Paris (1998-1999). A condus cercetări științifice la Scripps Research Institute din California (1999 - 2002) și la Institutul de Studii Avansate din Osaka (2002 - 2006).
În 2006, a câștigat premiul de cercetare (Marie Curie Excellence) finanțat de Uniunea Europeană și a ocupat funcția de director de cercetare la Universitatea din Munchen, Germania. În același an, a fost numit de președintele României în funcția de vicepreședinte al Comisiei prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării din România.
În ianuarie 2009, a preluat un mandat în Parlamentul European, în urma alegerilor din noiembrie 2008, la care a candidat pe listele Partidului Democrat Liberal (PDL).
A fost ministru al Educației, Cercetării, Inovării, Tineretului și Sportului între 23 decembrie 2009 - 6 februarie 2012. A elaborat Legea 1/2011 a educației naționale, salutată la acea vreme de Comisia Europeană, potrivit superteach.ro.
În perioada 10 februarie 2012 - 1 februarie 2014 a deținut funcția de consilier prezidențial la Departamentul de Educație și Cercetare în cadrul Administrației Prezidențiale.
A mai deținut funcția de Consultant de înalt nivel din partea Comisiei Europene pe lângă guvernul Republicii Moldova, asistând implementarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană.