Conform calculelor Bloomberg, numărul obligaţiunilor cu un randament de peste 10% (un semnal de pericol) emise de companiile de petrol şi gaze s-a triplat în ultimul an, iar 168 de firme din America de Nord, Europa şi Asia au de rambursat astfel de obligaţiuni. De asemenea, raportul dintre datorii nete şi câştiguri este la cel mai ridicat nivel din ultimele două decenii.
Kimberley Wood, partener la firma Norton Rose Fulbright LLP, subliniază că dacă barilul de petrol rămâne în jurul valorii de 40 de dolari impactul asupra industriei petroliere ar putea fi unul profund.
"Imaginea şi structura industriei petroliere se va modifica în următorii 5-10 ani. Dacă preţul petrolului va rămâne la nivelul actual, numărul falimentelor va creşte cu siguranţă" a apreciat Kimberley Wood. Joi dimineaţa barilul de ţiţei West Texas Intermediate era cotat la 39,47 de dolari.
Scăderea preţurilor la ţiţei duce la diminuarea valorii rezervelor de petrol şi la reducerea puterii companiilor de a se împrumuta, într-un moment în care cresc presiunile pentru a înlocui câmpurile petrolifere epuizate.'Există unele credite care pur şi simplu nu vor putea fi refinanţate sau rostogolite şi companiilor ar putea fi nevoite să strângă noi fonduri. Întrebarea este vor putea să facă acest lucru la nivelele actuale?', avertizează Eirik Rohmesmo, analist Clarksons Platou Securities AS.
În plus, retrogradările de rating pun presiuni suplimentare asupra capacităţii companiilor petroliere de a se împrumuta ieftin. În luna aprilie Standard & Poor's a coborât ratingul Eni SpA, cea mai mare companie petrolieră italiană, iar în aprilie Moody's Investors Service a retrogradat Tullow Oil Plc.
Kimberley Wood este de părere că marile companii, ale căror portofolii globale includ atât câmpuri petrolifere cât şi rafinării, vor putea face faţă crizei în timp ce jucătorii mai mici care sunt dependenţi de câteva active ar putea avea probleme.