Țara care a interzis consumul de carne de câine se confruntă acum cu problema numărului mare al acestora din ferme
În 2024, Coreea de Sud a făcut un pas istoric, interzicând consumul și vânzarea cărnii de câine la nivel național. Deși această decizie a fost salutată de activiștii pentru drepturile animalelor și de o mare parte a societății, realitatea din teren este mult mai complicată și dramatică decât pare la prima vedere. Fermierii, câinii și chiar autoritățile se confruntă cu o criză fără precedent, iar întrebarea care planează este: ce se va întâmpla cu cele aproximativ jumătate de milion de câini rămași pe ferme și cu oamenii care și-au pierdut sursa de trai?
Reverendul Joo Yeong-bong, care când nu predică, crește câini pentru sacrificare, descrie situația ca fiind disperată:
„De vara trecută încercăm să vindem câinii, dar comercianții ezită. Nu a venit nimeni să-i cumpere”, mărturisește el. În prezent, afacerea sa este la un pas de ilegalitate, iar fermierii ca el au termen până în februarie 2027 să-și închidă fermele și să vândă animalele, scrie BBC.
Totuși, mulți consideră că perioada de tranziție este insuficientă pentru a desființa o industrie care a susținut generații întregi. „Oamenii suferă”, spune Joo, care este și președintele Asociației Coreene a Câinilor pentru Consum. „Suntem îngropați în datorii, nu le putem plăti, iar unii nici măcar nu reușesc să-și găsească altă muncă. Este o situație fără speranță.”
Problema majoră nu este doar soarta fermierilor, ci și a celor aproape 500.000 de câini rămași pe ferme. Autoritățile au promis că, dacă fermierii renunță la animale, guvernele locale le vor prelua și le vor gestiona în adăposturi. În practică, însă, reabilitarea și adopția acestor animale s-au dovedit extrem de dificile.
Lee Sangkyung, manager de campanie la Humane World for Animals Korea (Hwak), subliniază lipsa unui plan clar:
„Deși interdicția a trecut, atât guvernul, cât și organizațiile civice încă se luptă să găsească soluții pentru câinii rămași. Discuțiile despre soarta acestor animale sunt insuficiente.”
Majoritatea câinilor din ferme sunt din rase mari, preferate pentru profit, dar greu de adoptat în Coreea de Sud, unde mulți locuiesc la bloc și caută câini de talie mică. În plus, stigmatul social și teama de boli sau traume fac ca adopțiile să fie rare. Mulți dintre acești câini sunt din rasa tosa-inu sau metiși, considerați periculoși și supuși unor reglementări stricte.
Tragedie în Harghita. O bătrână a murit, după ce a fost atacată de propriul câine
Adăposturile sunt deja suprapopulate, iar perspectiva sumbră este că mulți dintre acești „câini salvați” vor ajunge, paradoxal, la eutanasiere.
Guvernul încearcă să liniștească spiritele, anunțând că eutanasierea nu face parte din planul lor și că investesc anual 6 miliarde de woni (aprox. 4,3 milioane dolari) în extinderea adăposturilor și sprijinirea fermierilor care închid afacerile mai devreme, oferind până la 600.000 de woni (aprox. 450 dolari) pentru fiecare câine predat.
Totuși, specialiștii atrag atenția că organizațiile de protecție a animalelor nu pot absorbi un număr atât de mare de câini, chiar dacă au reușit să salveze aproape 2.800 de animale din 2015 până acum.
Unii fermieri și organizații au găsit o alternativă: exportul câinilor către țări precum Canada, SUA sau Marea Britanie, unde adopția este mai ușoară. În 2023, Hwak a salvat 200 de câini dintr-o fermă din Asan, toți fiind trimiși în străinătate.
Pentru fermieri, viitorul este sumbru. Mulți spun că s-au resemnat cu sărăcia, în timp ce alții se tem că industria va merge în clandestinitate.
Incident grav în centrul orașului Timișoara. O femeie a fost mușcată de mână de un câine