Ţânţarii, "martori" în dosarele criminaliştilor. Iată cum pot fi depistaţi suspecţii cu ajutorul lor
În cazul în care un ţânţar s-ar hrăni cu sângele unui asasin la locul crimei acest lucru ar putea duce într-o bună zi la o condamnare, potrivit unui studiu publicat luni în jurnalul ''Plos One'', citat de AFP, potrivit Agerpres.
Potrivit cercetării, efectuată la Universitatea Nagoya, sângele uman extras dintr-un ţânţar ar putea conduce către ADN-ul proprietarului său într-un interval de până la 48 de ore de la muşcătură.
''Această tehnică ar putea fi utilă în activitatea poliţiştilor aflaţi la locul unei crime'', a explicat într-un comunicat Toshimichi Yamamoto, cercetător principal în cadrul studiului. ''Pe viitor, metoda ar putea oferi suficiente dovezi pentru a condamna infractori'', a precizat el.
Până recent nu se cunoştea cât timp se păstra profilul ADN în sângele uman extras dintr-un ţânţar. Pentru a răspunde la această întrebare, echipa lui Yamamoto a analizat sângele provenind de la mai mulţi voluntari care fuseseră muşcaţi de ţânţari şi apoi au examinat probele utilizând o tehnică numită reacţie de polimerizare în lanţ (PCR).
PCR reprezintă o unealtă folosită în mod obişnuit în medicina legală pentru amplificarea de mii de ori a unei mici molecule de ADN.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că puteau afla identitatea voluntarilor pe baza urmelor minuscule din sângele extras din ţânţarii care îi muşcaseră, chiar şi la două zile de la ingerarea acestuia. Însă, după trei zile acest lucru nu mai era posibil.
Experimentele au fost efectuate pe două specii, Culex pipiens pallens şi Aedes albopictus, ambele întâlnite atât în zonele tropicale cât şi subtropicale.
''Sperăm ca acest lucru să îi ajute pe anchetatori să adune probe concludente'', a spus Yamamoto, conform sursei citate. Acesta a adăugat că pe baza unor cercetări viitoare ar fi posibil să se estimeze cu acurateţe momentul în care un ţânţar a muşcat o persoană.
Majoritatea ţânţarilor nu zboară mai departe de o rază de câteva sute de metri, în funcţie de specie, şi au o durată de viaţă care variază între câteva zile şi câteva luni. Femelele - cele care muşcă - trăiesc de obicei mult mai mult decât exemplarele masculine.