S-au mutat împreună şi îşi făceau planuri de viitor. Într-o zi, totul s-a transformat într-un coşmar

Ordinul de protecție este mai mult un prag psihologic pentru agresori decât un document cu o reală valoare, iar în peste jumătate dintre cazuri nici măcar nu se acordă. Multe femei care trec prin așa ceva nici nu recunosc ceea ce li se întâmplă, iar dacă reușesc să facă asta, au în față un drum greu spre recuperare.

"Am avut câteva luni de zile unde bătăile, geloziile au fost prezente numai că mi-am dat seama că nu e ceea ce eu îmi doresc să am, adică într-o relație de iubire eu nu vreau bătaie. În mod frecvent, umilințele erau în viața mea, eu nu am fost bună de nimic, nu am fost bună ca mamă, nu am fost bună ca soție, nu am fost bună ca organizatoare în casă, nu am fost bună de nimica. Sunt o mama prezentată ca cea mai curvă dintre curve, cea mai nemamă dintre mame și aceste discuții au fost tot timpul în fața copilului meu", a povestit Maria.

Așa a fost viața Mariei ani de zile. Îi vom spune aşa, pentru că a dorit să își păstreze anonimatul.

Povestea ei a început firesc, fără niciun indiciu că bărbatul alături de care a ales să-și trăiască viața ar fi putut deveni violent. Dar la scurt timp după ce s-au mutat împreună, el a început să devină gelos și să o acuze pe soție de infidelități. Geloziile au dus la bătăi.

"Geloziile erau clasice, un coleg m-a sunat, am întârziat prea mult, lucruri „firești”, nu era ceva cu totul special, dar pentru mine erau pentru că pentru mine era numai el în viața mea. Eu nu sunt o persoană geloasă, nu am înțeles niciodată de ce o persoană poate să fie geloasă cu mine atâta timp cât m-am mutat cu el din dragoste și aveam și planuri ca orice alt cuplu care își dorește să rămână împreună", a povestit femeia.

În timp, agresiunea fizică a încetat și soțul a continuat doar cu agresiune psihologică.

"Am avut o avalanșă de probleme, vorbesc despre un fost soț cu o depresie diagnosticată și o depresie care din păcate a fost și depresia mea și a afectat și copilul într-o manieră uimitoare. Trei ani de zile am primit avertismente de la școală privind absenteismul lui. Absenteism dat de faptul că nu avea reguli, copilul putea să stea cât dorea el pe orice instrument electronic din casă, fără ca unul din părinte să-I inerzică, eu pt că nu aveam voie, el pt că nu dorea să-I interzică", a mai spus Maria.

În februarie anul acesta, Maria a luat decizia să plece din casă. Doi ani de zile s-a gândit la asta, însă nu a avut puterea să o facă.

"Am plecat din propria casă de lângă copilul pentru care oricând aș face orice este necesar. Am plecat pentru că nu am avut altă oportunitate decât să îmi protejez copilul. Înainte cu 2 zile să plec din casă, vorbeam cu copilul meu despre sinucideri, o situație care mi-e foarte greu să o explic. Eu în poziția de mama să am o conversație despre cum sunt sinuciderile, iar copilul meu claca". 

O săptămână a stat într-un centru pentru victimele violenței domestice.

"Mi-a fost frică să nu-mi dea foc, mi-a fost frică să nu vină peste mama sau altă cunoștință să le dea foc. Amenința cu așa ceva? Da".

Poliţiştii nu au crezut că situațiile de violență sunt reale.

Avocatul Nicoleta Popescu a explicat că genul acesta de atitudine din partea polițiștilor poate duce victimele la acte de disperare.

"De fiecare data sunt tratate cu indiferență, superficialitate sau sunt sfătuite să se înțeleagă, să se împace cu agresorii. Avem și în media și la nivel national foarte multe cazuri care de la o simplă sesizare tratată în mod superficial, am ajuns uneori la tragedii", a declarat Popescu.

Victimele pot cere un ordin de protecție, însă judecătorii le-au acordat în mai în mai puţin de jumătate de cazuri. Oricum, e o barieră mai degrabă psihologică.

Cum este posibil ca doi oameni să ajungă în acest stadiu de conflict? Specialiștii spun că este vorba de exemplul pe care l-au văzut în propria familie.

"De exemplu, victima provine dintr-o familie în care una din formele de iubire pe care o vede este agresivitatea sau toreanța excesivă de foarte multe ori. Psihologia agresorului, putem spune că provine dintr-o familie în care a văzut diverse forme de abuz, începând de la abuzul psihologic, abuzul fizic, abuzul economic și atunci, el în relația de cuplu va reitera în mod automat exact acea formă de agresivitate", a declarat psihologul Adela Szenteş.  

Are și un sfat pentru femeile care se află în această situație.

"Să discute cu prietenii, cu părinții, dacă nu au asta, poate să ne sună pen oi, să ceară informații, să citească lecturi de specialitate și apoi să se uite în ele și să se gândească dacă merită viața pe care o au și dacă cred că pot să facă ceva cu ce au acolo unde sunt", a mai spus aceasta.