Povestea sfâșietoare a mamei care și-a pierdut fiul la Revoluție. Femeia își caută singură dreptatea de 33 de ani
La 33 de ani de la Revoluție, țara noastră este mai umilită ca oricând, iar politicienii zilelor noastre le cer părinților care și-au pierdut copiii să treacă peste traumă. Este drama sutelor de familii care, în aceste zile, aprind câte o lumânare la mormintele Eroilor Revoluției. Una dintre mamele îndoliate a povestit în direct la Realitatea PLUS cum fiul ei a fost ucis.
„A făcut-o alături de ceilalți tineri care o parte au fost împușcați, o parte au murit ca să facă o schimbare în viața României, nu pentru el. Ion Iliescu și gâsca lui i-a speriat pe români ca să poată să se instaleze el în functie și oamneii de lânga el, el a pus mâna pe țară la ora 12. Criminal, conform Codului Penal”, povestește femeiea.
Șerban Bogdan Stan avea 21 de ani și a făcut armata. A participat la trageri cu arma cu lunetă și a primit numeroase premii în Ardeal, iar când violențele au izbucnit și focuri de armă au răsunat pe străzi, Bogdan știa că se expune morții în toate aceste momente.
„A venit în dimineața zilei de 22 decembrie cu palmele arse de la cărtușele de gaze lacrimogene pe care le aruncau în mijlocul lor, iar ei le luau și le aruncau în cei care trăgeau în ei, plin, hainele pline de spume de la pompierii ce îi udaseră. Scăpase cu viață… a fost șansa lui. A fost tras și cu obuze pentru că s-au zgâlțâit blocurile și a fost o explozie în noaptea de 22 decembrie groaznica, stăteam în genunchi în fața televizorului și mă rugam la Dumnezeu pentru viața copilului meu”, mai mărturisește Elena Băncilă.
Femeia a povestit în lacrimi că abia la 3 luni după moartea fiului ei a primit o scrisoare chiar din partea lui Bogdan, pe care a scris-o cu câteva ore înainte să moară.
„Băiatul mi-a descris momentul când a fost împușcat de un cetățean civil. Fiul meu, făcând armata, el a căutat să îi pună la adăpost pe cei din jur. Nu a împușcat pe nimeni decât pe fiul meu pentru că și-au dat seama că era un martor care va deranja, a vazut multe. Începând din noaptea din 22 decembrie, tot ce mișca în București pe stradă era împuscat ca să fie cât mai mulți morți ca sa poată să îl execute pe Ceaușecu fara proces. Să trăiască ce am trăit eu și sutele de mame care au trăit ca mine și multe au murit de durere. Cum au avut grijă? Uitati câtă bătaie de joc. Uitati câtă umilință, la câtă umilință suntem noi, parinții. Așa am plătit datoria externă, noi, cei de care își bat joc acești indivizi. Noi, pensionarii de acum! Cu sacrificiul nostru și al copiilor noștri. Și de 33 de ani tot aceiasi oameni îi punem. Nici nu cred că au realizat că au greșit. Să înțeleagă că prețul pe care l-am plătit noi nu trebuie batjocorit, am avut o șansă de libertate…”, mai spune femeia.