"ORAŞUL DE SUB GALAŢI". Construcţiile subterane rămân un mister, dar vor fi valorificate turistic
Hrubele" care formează "oraşul de sub oraş" - beciuri, după unii, tuneluri sau chiar reţele subterane, după alţii, au adus în timp doar necazuri: prăbuşiri de străzi şi construcţii. Cu toate acestea, autorităţile vor să exploateze potenţialul turistic şi să le restaureze.
O singură reţea de mari galerii, fosta cârciumă boemă "La Lilieci", de pe Domnească 66, din Galaţi a fost exploatată pentru agrement, fiind apoi distrusă de un bloc, rămas neterminat.
Şi pe strada Cuza 43, fostul han al Mariei Obrenovici, de sub care, mi-a relatat o fostă locatară, porneau spre Primărie două galerii care se întâlneau sub han, a dispărut pentru a face loc unui bloculeţ, scrie viata-libera.ro.
Probabil refăcute, galeriile „La Lilieci” nu aveau particularităţile zecilor de tronsoane pe care le-am putut vizita, de-a lungul anilor.
Mai peste tot cărămida este identică, trandafirie (istoricul Paul Păltănea credea că e de la Livorno, adusă ca lest de corăbii italiene), aşezată cu latura îngustă, pe lung, fără mortar, cu acelaşi sistem savant de ventilaţie, pe lateral, melcat, mai larg spre bază, încă funcţional în multe părţi.
Stăpânii unor proprietăţi, tot mai mici odată cu instalarea comunismului, le-au fragmentat subteran prin zidire. Multe sunt trecute pe planurile regretatei ing. Margareta Bălan, singurul expert şi verificator din Galaţi atestat guvernamental pentru terenuri de fundaţie, care a reuşit să reconstituie pe plan şi trasee mai lungi. Martorii vorbesc despre galerii care vin dinspre Brateş spre Parcul Eminescu, dinspre Piaţa Centrală spre Brăilei şi de acolo spre Port. Unele, suprapuse, chiar săli ca o staţie de metrou, din care pleacă ramificaţii, relata Margareta Bălan, care le vedea exploatabile turistic.
Toate la fel: doi metri înălţime şi doi lăţime, aceeaşi dispunere şi dimensiune a cărămizilor, ceea ce presupune un sistem… sau o modă.
Ing. Margareta Bălan spunea că cea mai adâncă galerie o descoperise în zona Sinagogii, la 10 metri adâncime, iar cele mai lungi se aflau lângă Mănăstirea Metoc şi pe strada Brăilei, colţ cu Sf. Spiridon. O incintă circulară, ca o joncţiune de trasee de metrou, cu diametrul de 20 de metri, se afla pe strada Morilor.
"Ne-am adresat Primăriei, informând despre importanţa cercetării arheologice a unor asemenea construcţii subterane şi, odată descoperite, cu posibilitatea amenajării şi valorificării istorice şi turistice ulterioare a acestora, pentru atragerea turiştilor şi, implicit, a fondurilor din turism la bugetul local", spune consilierul Marius Mitrof, de la Direcţia pentru Cultură a judeţului, care a avut şansa să se consulte şi cu ing. Bălan. Consilierul pregăteşte, de trei ani, chiar editarea unei lucrări pe această temă.
"Din 2012, programul de cercetare şi valorificare a hrubelor a fost constant prins în propunerile de dezvoltare culturală făcute de Direcţie către Primărie, care este în aşteptarea unei finanţări pentru proiect."
Direcţia a discutat şi cu proprietari de hrube, să nu le distrugă până vor găsi resurse de exploatare, dar alţii le-au umplut! De altfel, după sistematizarea urbanistică începută în 1953, mii de „hrube” au fost umplute, ca să se ridice blocuri şi complexe comerciale. Cele mai multe hrube şi reţele subterane sunt în oraşul istoric, spune Mitrof, care precizează că pe la 1880, când ploile abundente pe străzile nepavate şi existenţa hrubelor au dus la prăbuşirea unor clădiri şi străzi, a existat o anchetă a Primăriei. Ar fi nevoie să fie studiate, datate şi catalogate serios. Istoria lor rămâne deocamdată un mister.
Citeşte mai mult pe viata-libera.ro.