O româncă, propusă spre beatificare la Vatican. Povestea "FECIOAREI STIGMATIZATE"
Cunoscută ca "fecioara stigmatizată de la Bocsig", Rafila Găluţ a trăit între anii 1910-1939.
Procesul de beatificare-canonizare a Rafilei Găluţ – „fecioara stigmatizată de la Bocsig” – a intrat anul acesta într-o nouă etapă.
Episcopia Greco-Catolică din Lugoj s-a ocupat de faza diecezană a acestui proces şi a trimis dosarul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor de la Vatican, unde se desfăşoară faza romană a „procesului de recunoaştere”.
Termenul de finalizare este necunoscut, urmând a fi anunţat de Sfântul Scaun atunci când va fi cazul. Cert este că Rafila Găluţ urmează să fie beatificată (va fi declarată fericită), după care va fi canonizată (va fi declarată sfântă).
Rafila Găluţ s-a născut la 8 februarie 1910 la Bocsig şi a fost membra Bisericii greco-catolice „Sf. Gheorghe” din comună, scrie aradon.ro.
Pe când avea 21 de ani a vrut să se călugărească, dar a fost sfătuită să renunţe din cauza sănătăţii fragile. A urmat această recomandare, dar a ales să ducă o viaţă spirituală exemplară. În perioada 1931-1939 a purtat stigmatele (rănile Domnului), lucru confirmat de parohul locului, preotul Petru Vancu, şi de diferiţi preoţi şi medici delegaţi din partea Episcopiei Lugojului să investigheze acest caz deosebit.
Preoţii au descris stigmatele, dar şi viziunile Rafilei – cu Maica Domnului care îi vorbea şi cu IIsus Cristos. Medicii nu au reuşit să dea o explicaţie ştiinţifică stigmatelor Rafilei. Ei au observat rănile de pe frunte, de pe cele două palme, de pe coastă şi de pe picioare. S-a constatat că stigmatele Rafilei nu apar la intervale fixe, ci la date anunţate de Maica Domnului. Informaţiile privind „fecioara stigmatizată de la Bocsig” au fost transmise la vremea aceea Sfântului Scaun, dar şi Congregaţiei pentru Biserica Orientală. Din 31 ianuarie 1936, stigmatele au sângerat tot la două săptămâni, câte trei zile, până în 15 aprilie 1939, când Rafila Găluţ a murit.
Cei care au cunoscut-o spun că Rafila avea nenumărate calităţi: evlavie, ascultare, răbdare, mortificări, curăţie, modestie, credinţă, simplitate, apostolat laic, iubirea aproapelui, stigmate şi viziuni, chiar daruri profetice.