Nouă scriitori și artiști în izolare de Paște. Manual de supraviețuire în zodia COVID-19

Lavinia Bălulescu (scriitoare și jurnalistă): „Stau în casă de 37 de zile. În toată această perioadă, am fost extrem de tentată să plec la părinții mei, în Turnu Severin, pentru că ei au curte și asta mi se pare un vis. Dar m-am convins singură, zi după zi, că, deși mă simt bine și ei se simt bine, cel mai OK e să stăm la distanță unii de alții, cel puțin până trece starea de urgență. După ce am stabilit asta, totul s-a rezumat la trei elemente: sarmale, salată boeuf și ouă, de care urmează să mă ocup vineri și sâmbătă, fără stres. Oricum, sunt liniștită, pentru că zilele astea am reușit două lucruri foarte importante: să termin de scris cea mai nouă carte a mea ("Steinhardt. Bughi mambo rag", Editura Polirom) și să fac pentru prima dată pâine din maia naturală, după ce am cultivat maiaua timp de aproape o lună. Responsabilitățile casnice le împart zilele astea cu contactul meu personal și sunt sigură că va fi bine. Tocmai ne-am luat și un Scrabble, dar unul românesc. Varianta originală nu se mai găsește. Mare atenție, pe lângă făină și drojdie, a dispărut de pe piață și Scrabble-ul.”

Iulian Popa (scriitor și fizician): „Ca de obicei, adică fără festivism forțat și mai ales fără fast culinar, deși la prima impresie vizuală, nu s-ar zice acest lucru despre mine. Nu mănânc miel din compasiune pentru bietul animal și nici ouăle fierte nu sunt preferatele mele. Accept, însă, cu plăcere, o felie (sau mai multe) de cozonac, în mod special dacă e însoțită de un pahar de Cabernet Sauvignon (sau mai multe). Spre deosebire de alte dați, cu ceva tristețe, pentru că nu ies nicăieri. Mi-ar fi plăcut să mă fi întâlnit cu oameni dragi și să fi mers undeva în natură să fotografiez păsări sau flori. Mă consolez cu gândul că îmi aduc, astfel, contribuția la efortul colectiv împotriva răspândirii bolii. Citesc mai mult decât înainte și ocazional, mă mai uit și la câte un film. În rest, mă gândesc, și zic asta cu riscul alunecării spre un clișeu, că unii dintre noi nu sunt buni nici măcar de Paști, așa cum, ipocrit, pretind a fi. Privesc viitorul imediat cu îngrijorare. Mai nou, și cu un pic de groază. Și când am chef, mai și scriu, însă nimic despre izolare.”

Andrei Crăciun (jurnalist și scriitor): „Andrei Zbîrnea, poetul din Berceni, mă întreabă cum trec peste perioada de autoizolare. Precizez dintru început că nu mă deranjează prea mult să nu ies din casă. Oricum nu mergeam decât până la Otopeni și prin lume. Timpul îl folosesc astfel: scriu la teza de doctorat despre Panait Istrati, scriu o lucrare despre Cioran, așa că îi citesc, citesc și Ștefan Bănulescu, pentru plăcerea personală, mă uit la seriale istorice pe Netflix (despre Imperiul Otoman, despre Imperiul Roman), mă uit la filme artistice, dintre care menționez: Okja, Children of Heaven, Miracle in Cell no. 7. Și ascult muzică la pick-up, după cum urmează: Johnny Cash, Bobiță Dylan, Rolling Stones, Leonard Cohen și formația vocal-instrumentală Queen. Deocamdată, cam atât.” 

Miruna Troncotă (scriitoare și profesoară): „Eu voi petrece Paștele acasa, în izolare alături de soțul meu. Vom citi, ne vom uita la filme și ne încălzi la soare pe terasa. Paștele e despre a fi impreuna în cuget și simțiri, nu fizic. Sincer, distanțarea socială nu mă afectează așa de tare.”

Andrei Panțu (scriitor și angajat în IT): „Ȋn acest an voi petrece Paştele acasă, alături de soție. Vom avea cozonac, pască şi ouă roşii, vom vorbi la telefon cu rudele şi prietenii. Chiar dacă zilele astea petrecute în izolare pot fi neliniştitoare pentru mulṭi, e de asemenea şi o perioadă potrivită pentru găsirea liniştii interioare, pentru văzut filme, pentru scris şi lectură.

De exemplu, eu tocmai termin de citit Simetria dorințelor, romanul lui Eshkol Nevo, şi mă pregătesc de următoarea carte — nu m-am decis ȋncă dacă va fi o carte de Lucia Berlin, Richard Ford, Richard Brautigan sau o antologie Granta de proză scurtă. Poate voi urmări şi nişte seriale (mai am cȃteva episoade din The English Game, pe Netflix) şi filme (e o perioadă bună de văzut — sau, ȋn cazul meu, de revăzut — The Last Temptation of Christ, filmul lui Scorsese făcut după cartea lui Kazantzakis). Am ȋnceput să scriu şi o povestire ȋn urmă cu o săptămȃnă, aş vrea să o termin; şi poate că va fi prima proză scurtă dintr-un volum întreg, o a doua carte pe care sper să o public cândva, în viitor.”

Diana Bădica (scriitoare): „Sunt obișnuită să fiu departe de familia mea de sărbători, doar motivul pentru care nu suntem împreună e diferit anul acesta. Nu știu dacă distanța e mai ușor de dus acum, dar știu că mă obișnuiesc repede cu ce trăiesc. Sau trăim, pentru că suntem toți în aceeași situație, dincolo de orice fel de granițe. Zilele acestea voi găti salată boeuf fără carne și tort de fructe. Voi vorbi cu familia și cu prietenii la telefon, voi trimite mesaje – îmi voi aminti că sunt oameni care așteaptă vești de la mine, deci le voi scrie și lor. Îmi voi aminti că bunica nu m-a lăsat niciodată la slujba de Înviere și de faptul că bunicul, după ce ne întorceam de la biserică, ne interzicea să intrăm în casă până nu aducea o lopată de pământ proaspăt pe care-l punea în prag. Pentru un an mai bun, ceva ce-și dorise și de Revelion, ceea ce-mi doresc și eu mereu.

Sunt blândă cu mine. Probabil abia voi reuși să citesc câteva pagini și cu siguranță nu voi găsi starea necesară să mă uit la un film sau să scriu, mintea mea e ocupată cu altceva. E ocupată să-și găsească liniștea și un plan de viitor, oricât de puțin predictibil ar fi el. Mintea mea vrea să zâmbească și să se întoarcă la ce a învățat de la persoanele care o motivează, să le caute și să le mulțumească. Sau sufletul, să citească fiecare cum vrea. Sărbători cu bine și cu folos!”  

Florin Lăzărescu (scriitor și manager cultural): „De jumătate de an sunt tată, ceea ce pentru mine înseamnă o imensă schimbare, o nouă slujbă aproape 24 din 24 pe zi. Nu mai există nimic din rutina mea de altădată, nu prea mai resimt și nici nu mă mai interesează așa mult ce reprezintă la nivel social Crăciun, Revelion, weekend sau orice sărbătoare.  Fiecare zi e specială dintr-o altă perspectivă: Mira gângurește, mă recunoaște, zâmbește la mine, nu-i mai curge nasul, se recunoaște în oglindă, roade cărți, jumulește plantele din cameră, merge de-a bușilea, stă în fund...

Cel mai mult mă fascinează zecile de lucruri mărunte care o bucură și o fac să râdă cu gura până la urechi, mereu altele în fiecare zi: o cutie de carton, o zornăitoare, o creangă de la salcia din curte, umbra mâinii mele pe perete, o minge de plajă, șlapii mei din picioare, rama unei fotografii, încărcătorul de la mobil. Deci asta o să fac în principal și de Paște, precum cred că și în mare parte din restul zilelor vieții mele: o să râd cu gura până la urechi și o mă bucur până la Dumnezeu de lucruri banale, împreună cu Mira și Amelia.”

Ada Condeescu (actriță): „M-am hotarat ca anul acesta sa fac cozonac, fie ce’o fi! In rest, ca de obicei, voi face mielul meu tradițional la cuptor cu vin roșu și rozmarin și o ciorbă de primăvară cu toate verdețurile posibile. În general, o să mă bucur de liniște, fără să am vreo presiune. În zilele de Paște, am să fiu în oraș, duminică voi pregăti prânzul cu familia, dar ne vor lipsi prietenii. Vom merge și la casa noastră de lângă Bucuresti, unde primăvara este cel mai frumos, vom face plimbări lungi în pădure, vom citi și, bineînțeles, multa joacă!”

Radu Vancu (scriitor și profesor): „Ne petrecem Paștile ca noi toți: încercând să transformăm timpul captiv în timp luminos. În timp regăsit. Ne-am transformat toți într-o planetă de Prouști captivi în camere căptușite cu plută (planeta întreagă e o cămăruță căptușită cu plută) - și muncim din greu, ca și el, la transformarea memoriei captive în memorie iluminată. Micile cumpărături la magazinele din jurul blocului sunt "Du côté de chez Swann". Mesele cu soția sunt "À l\"ombre des jeunes filles en fleurs ". Iar masa de Paști, sperăm cu toții, va fi "Timpul regăsit". Captivitatea asta, în fond, face literal adevărată vorba aia veche: faci rai din ce ai.”