Mihai Bundoi, Philip Morris România: Pentru a eradica fumatul, politicile tradiționale de control al tutunului trebuie completate cu abordări pragmatice
Reducerea efectelor negative asociate fumatului nu este un concept nou, ci o abordare validată științific, aplicată deja cu succes în mai multe țări. Exemple precum Suedia și Japonia arată că adoptarea pe scară largă a unei abordări pragmatice a sănătății publice poate reduce semnificativ prevalența fumatului – până la 5% în Suedia și cu peste 40% în Japonia în mai puțin de un deceniu.
Mihai Bundoi, Head of Scientific and Medical Affairs, Philip Morris România, explică pentru Q Magazine cum pot beneficia fumătorii de alternative mai puțin nocive și care este rolul colaborării dintre industrie și comunitatea științifică.
V-aș ruga să explicați pentru cititorii Q Magazine conceptul de reducere a efectelor negative asociate unor comportamente nocive și cum se aplică el în contextul diverselor adicții moderne – alcool, zahăr, fumat, ecrane?
Conceptul de harm reduction reprezintă un set de strategii, politici și abordări pragmatice, care urmărește să minimizeze efectele negative ale unor comportamente considerate dăunătoare, fără a impune neapărat renunțarea completă la acestea. Nu l-a inventat Philip Morris International (PMI) sau altă companie, ci comunitatea științifică internațională.
Aplicat inițial în domeniul adicțiilor, harm reduction a fost menționat pentru prima dată în 1926, odată cu Rollstone Act, lege britanică privind prescrierea de opioide.
Începând cu anii ’60, odată cu creșterea consumului de droguri și apariția HIV/SIDA, conceptul a căpătat amploare.
Astăzi, harm reduction este prezent în viața cotidiană: centura de siguranță, airbagurile, echipamentele de protecție sau campaniile de vaccinare sunt exemple concrete. În sănătatea publică, se aplică și în gestionarea consumului de alcool, tutun, zahăr sau în combaterea dependenței de tehnologie.
Considerată o abordare empatică și realistă, harm reduction este eficientă mai ales acolo unde abstinența nu este o opțiune imediată. Un exemplu concret în care abordarea de reducere a riscurilor a fost aplicată integrat, cu rezultate notabile, este modul în care anumite state au calibrat politicile fiscale pentru a încuraja schimbarea de comportament. Aici fiscalitatea devine nu doar un instrument economic, ci și un instrument de sănătate publică.
În politicile moderne de sănătate publică, fiscalitatea este tot mai des invocată ca instrument de orientare a comportamentului. Cum evaluați rolul taxării în reducerea efectelor nocive ale fumatului și există exemple care pot servi drept reper?
Atunci când taxarea ține cont de riscuri, fiscalitatea devine un instrument de sănătate publică, nu doar de echilibru bugetar. În controlul tutunului, structura accizelor poate accelera sau, dimpotrivă, încetini tranziția fumătorilor adulți către produse cu un profil de risc mai redus. Un exemplu foarte bun este Suedia. Aceasta a reușit ceea ce multe state doar își propun: reducerea semnificativă a fumatului – la circa 5%, potrivit celor mai recente date. A aplicat accize mai scăzute pentru produse considerate cu risc redus, precum snus-ul sau alte alternative fără fum, menținând totodată un nivel ridicat de taxare pentru țigările combustibile. Abordarea a încurajat tranziția conștientă a fumătorilor, a stabilizat piața și a limitat comerțul ilicit – fenomen adesea alimentat de suprataxarea uniformă.
Citește continuarea.
Material susținut de Philip Morris România.