Mărturiile dureroase ale bunicilor care își VÂND AMINTIRILE pentru a-și plăti facturile sau medicamentele - VIDEO
Situație dramatică pentru bătrânii din țara noastră! Copleșiți de facturi și de prețurile uriașe la mâncare, oamenii au ieșit în stradă să-și vândă agoniseala de-o viață. Pe pături și tarabe improvizate, bătrânii și-au scos lucrurile de valoare la vânzare. Haine, bibelouri și lucruri pe care le-au moștenit din generație în generație sunt bucăți de amintiri pe care bătrânii le vând pentru a avea un ban în plus.
Reporter: De cat timp veniti sa vindeti si ce v-a determinat?
Dna Georgeta: Ca sa mai completez din neajunsuri. Am ramas (in urma - n.r.) cu plata la lumina. Nu pot sa o platesc acum. Astept pensia din decembrie sa platesc lumina din noiembrie...
Pe doamna Georgeta am găsit-o la târgul de vechituri din Capitală. Are 80 de ani și o bătrânețe plină de griji. În fiecare duminică își scoate la vânzare viața. Mănuși, căciuli, perdele, bibelouri sau orice mai găsește prin dulap. Strânge din casă tot ce are și vinde pentru câțiva bănuți. Iar ca ea sunt mulți, atât de mulți încât târgurile de vechituri abia îi mai pot cuprinde.
"Astea sunt ramase de la sotul meu care a murit. Uite, asta am masurat-o, e din sufragerie, o dau si pe asta", spune doamna Georgeta.
Reporter: De cat timp aveti perdeaua asta?
Dna Georgeta: Traia sora mea. Ea mi-a adus-o.
Reporter: Nu va e greu sa va despartiti de lucrurile astea?
Dna Georgeta: Nu este mai greu sa nu am un ban in buzunar? Sa nu ma pot duce nu stiu unde? Trebuie sa dau acum la farmacie 78 de lei pt 40 de pastile... Ce fac, iau amintirea cu mine in mormant? Imi tine amintirea de foame?
Domnul Nicolae are 66 de ani. Toată viața a lucrat în domeniul electronicii. Ar mai lucra și acum, însă are probleme cu vederea. Acum, ajuns în pragul disperării a decis să-și vândă lucrurile.
Dl. Nicolae: Sunt fost electronist si acum le vindem prin targ. Le vindem pentru ca in ziua de azi e foarte greu, cu pensiile, cu toate cele. Perioada e foarte grea. Nu am avut ce face si mai vand din ele.
Reporter: Cate ore stati la targ?
Dl. Nicolae: De dimineasta, de la 6 jumate pana la 13.
Reporter: In frig, in ploaie, in ninsoare. Se merita?
Dl. Nicolae: Se merita, nu se merita, mai scoti un ban...
Iar în această situație sunt mulți. Cum nu mai au siguranța unui trai decent, se despart de tot ce au agonisit o viață întreagă.
Dl. Ion: Sunt niste tablouri de familie mai vechi pe care le-am colectionat in timp.
Reorter: Nu va doare sufletul sa va despartiti de ele?
Dl. Ion: Ba da. Cand le aducem aici si nu se vand zic: le place de noi si nu vor sa plece.
Reporetr: Si perioada asta grea pe care o traversam v-a determinat sa vindeti amintirile din casa?
Dl. Ion: E adevarat si asta.
Sunt însă și momente în care nu vând nimic, însă se întorc în fiecare zi la târg pentru că atât le-a mai rămas: o viață de vânzare și amintiri în suflet.