Fosta directoare a școlii din Cenei rupe tăcerea. Unul dintre criminali era irascibil, se certa ușor, și trăia sub impresia că i se fac nedreptăți. Ambii erau repetenți
La două săptămâni după tragedia de la Cenei, fosta directoare a școlii din localitate, Diana Fericean, a decis să vorbească public despre comportamentul și istoricul elevilor implicați în uciderea lui Mario. Mărturiile ei conturează un tablou sumbru: adolescenți greu de gestionat, familii dezorganizate, absența părinților și suspiciuni de consum de substanțe.
Elevii erau deja în atenția Poliției și considerați „problemă” în comunitate
Fosta directoare spune că minorii implicați în crimă se aflau de mult timp pe lista elevilor monitorizați de Poliția Locală. Ea afirmă că existau rapoarte întocmite periodic, în care erau consemnate abaterile și motivele pentru care acești copii necesitau supraveghere specială.
Potrivit cadrului didactic, băiatul considerat autorul crimei avea un comportament conflictual și reacționa agresiv la orice observație. În discuțiile cu presa, Fericean a relatat: „În ceea ce îl privește pe cel care a comis crima, pot spune că era irascibil și se certa ușor, având constant impresia că i se fac nedreptăți, la fel ca și mama sa. De fiecare dată când era chemată la școală, aceasta vocifera și susținea că doar copilul ei este de vină sau, dimpotrivă, că nu doar copilul ei greșește, ci și ceilalți. De fiecare dată i-am spus: ‘Doamnă, discutăm despre copilul dumneavoastră. Vă rugăm să luați la cunoștință faptele de indisciplină pe care le-a comis copilul dumneavoastră. Ce fac ceilalți copii este responsabilitatea noastră’.”
Despre celălalt adolescent, directoarea spune că existau suspiciuni clare privind consumul de substanțe: „Am atenționat-o pe mama acestuia că suspectez un posibil consum sau ceva nu este în regulă, deoarece venea la școală și dormea cu capul pe bancă, având ochii roșii.”
„Se lucra foarte greu cu ei”: abateri repetate, repetenție și lipsă totală de colaborare
Fericean descrie o situație în care profesorii se confruntau zilnic cu probleme disciplinare. Cei doi elevi de 15 ani nu mai erau înscriși la școală, fiind repetenți de mai multe ori în clasa a VI‑a și direcționați către programul „A doua șansă”. Elevul de 13 ani se afla la a doua repetenție și nu îndeplinea nici măcar cerințele minime.
Fosta directoare spune că profesorii erau nevoiți să intervină constant, iar ea rămânea în școală până târziu pentru a gestiona situațiile create de acești copii. Toate abaterile erau consemnate în registrul disciplinar, iar nota la purtare le era scăzută în mod repetat.
Familii destrămate și lipsa totală a unui sprijin emoțional
Un element comun în cazul tuturor celor trei adolescenți era absența părinților în primii ani de viață. Fericean explică faptul că mamele copiilor au lipsit din viața lor, iar responsabilitatea creșterii a căzut pe bunici sau mătuși, în timp ce părinții lucrau în străinătate.
Ea a spus: „În prima parte a copilăriei, mamele copiilor au lipsit din viața lor. Unul dintre copiii de 15 ani a fost crescut de bunică, iar celălalt de o mătușă, deoarece ambii părinți au fost plecați la muncă în străinătate. Majoritatea nu au avut un mediu familial potrivit și favorabil unei dezvoltări emoționale adecvate, ceea ce probabil a generat distorsiuni de-a lungul timpului. În plus, au fost lăsați să-și ia modele de comportament de pe internet, având acces nelimitat la acesta.”
Monitorizare constantă, rapoarte către Poliție și avertismente ignorate
Fosta directoare afirmă că, deși în școală nu a observat consum de droguri, în comunitate existau semnale clare. Ea spune că a avut discuții cu polițistul din localitate și cu primarul, în care a indicat nominal copiii care necesitau monitorizare.
„A existat inclusiv o întâlnire între mine, domnul polițist și domnul primar, în care am discutat aceste aspecte și am indicat, cu nume și prenume, copiii care ar trebui monitorizați. De asemenea, periodic, la solicitarea Poliției Locale din Cenei, am întocmit rapoarte privind copiii considerați ‘problemă’, menționându-i cu nume și prenume și precizând motivele pentru care au fost incluși pe această listă”, a spus ea.
Mărturiile fostei directoare scot la iveală un cumul de factori – lipsa părinților, probleme emoționale, indisciplină, suspiciuni de consum, absența colaborării cu școala – care au fost semnalate în repetate rânduri, dar care nu au fost suficient gestionate la nivelul comunității.