FLOAREA-DE-COLŢ. Asociata frecvent cu imparatii germani (Franz Josef, Wilhelm I , Ludwig II de Bavaria) ea si-a capatat numele de floare a regilor si imparatilor, nume prezent si in Romania, unde floarea de colt a fost numita floarea reginei.

Armata elvetiana folosea pentru tresele ofiterilor superiori flori de colt in loc de stele. Trupele de vanatori de munte din Germania si Austria folosesc floarea de colt ca insemn si tot aceste tari au folosit-o ca distinctie pentru decorarea soldatilor in timpul celor doua razboaie mondiale. Floarea de colt apare si in zilele noastre intr-o diversa simbolistica: monetara (moneda de doi euro austrieci, bancnota de 50 de lei etc), comerciala(numele unor marci, linii aeriene etc) sau artistica (numele unor cantece sau trupe).

In Alpi, din ravna pentru a culege aceasta planta, fapt ce reprezenta dovada de suprema dragoste, mureau 20-30 de oameni anual, sacrificiu pare-se insuficient deoarece astazi floarea de colt este o mare raritate in acesti munti (este insa cultivata si comercializata), desi este protejata inca din 1878, in urma propunerii Conferintei Internationale a Cluburilor Alpine de la Obwalden, Elvetia.

FLOAREA-DE-COLŢ. Si in Romania planta este destul de rara, fiind protejata prin lege de prin 1931. In ciuda, ciobanii si deopotriva turistii o culeg fara crutare din tot locul. Totusi floarea de colt are un mecanism de aparare eficient: chiar cand seminţele nu încolţesc, planta nu piere dacă rizomul e neatins. „Aviz stăruitor celor care, cu toată opreliştea oficială, nu-şi vor birui ispita: să rupă ori să taie numai partea aeriană, să cruţe organul din care va renaşte floarea; păcatul lor va fi mai mic" (E. Pop).

FLOAREA-DE-COLŢ. Tratament naturist pentru combaterea tuberculozei sau difteriei

FLOAREA-DE-COLŢ. In medicina traditionala floarea de colt era folosita sub forma unor ceaiuri sau infuzii in lapte cald pentru tratarea unor afectiuni abdominale(diareea si dizenteria) precum si pentru combaterea tuberculozei sau difteriei.

Medicina moderna a redecoperit floarea de colt folosind un extract din ea in cosmetica pentru diferite produse de ingrijire a pielii cu precadere impotriva procesului de imbatranire si a cremelor de protectie solara.

Numele latinesc: “Leontopodium” este derivat din doua cuvinte grecesti: “leon” si “podion” si s-ar putea talmaci piciorul leului. Numele german: “Edelweiss” este format din “edel”, ceea ce inseamna nobil, si “weiss”, adica alb. In Carpatii Romanesti localnicii ii spun simplu: albumită, flocoşică ori flocoşele; ciobanii din munţii Rodnei îi zic steluţă. Turistii i-au dat nume mai insemnate: Floarea Reginei, Floarea de Stanca sau Floarea de Colt (in perioada cand in Romania nu aveau voie sa existe regi si regine). Un alt nume a fost aproape uitat: Prescura, legat de locul jertfei, de altar.

FLOAREA-DE-COLŢ. Floarea de colt este o planta de stepa, ca si smiradarul, venita de departe din Asia, unde suratele sale cresc ca iarba de dese, atingand inaltimi de pana la 50 de centimetri.

Descrierea ei este simpla: are calatidiul (inflorescenta) compus, înconjurat de frunze lungi bracteiforme. Întreaga plantă este alb-tomentoasă(acoperit cu peri moi, catifelaţi, de culoare albă). Frunzele sunt pasloase. Nu are miros, nu are corolă strălucitoare. Pare uscată şi o poţi păstra aşa cum ai cules-o, dacă nu e trecută, ani de zile. Asta este poate cauza pentru care e căutată.

In Europa pot fi gasite doua subspecii de floare de colt: Leontopodium nivale subspecia alpinum si Leontopodium nivale subspecia nivale.

FLOAREA-DE-COLŢ. Poate fi intalnita la altitdini intre 1200 si 2600 de metri in muntii Europei( Alpi, Pirinei, Dinarici, Carpati) incepand cu luna iulie si pana in septembrie. Planta poate avea dimensiuni intre 3 si 20 de centimetri.

Floarea de colt apartine ordinului “Asterales”, familia “Asteraceae” (cea mai raspandita familie de angiosperme dicotiledonate), specia ei numarand inca douazeci si trei de nume.

Dintre rudele apropiate ale sale am putea aminti: Arctium minus (brusture), Arnica montana (arnică), Eupatorium cannabinum (cânepa codrului), Achillea schurii (coada şoricelului de munte), Taraxacum officinale (păpădie), Ligularia sibirica (gălbinele, curechi de munte).

FLOAREA-DE-COLŢ. Mai putin comuna floare de colt de zapada (Leontopodium nivale subsp. nivale)poate fi gasita in Apeninii italieni si in Bulgaria in muntii Stara Planina si Pirin.

FLOAREA-DE-COLŢ. Ce păţeşti dacă rupi o floare-de-colţ? Multă lume nici nu îşi imaginează

FLOAREA-DE-COLŢ. Luni, 5 martie, Google a lansat un Doodle special care celebrează FLOAREA-DE-COLŢ. 

FLOAREA-DE-COLŢ. Cum a ajuns floarea de colţ să îi enerveze pe comunişti şi să îi interzică numele. Motivul pentru care planta rară este simbolul dragostei şi al purităţii

Ocrotită de lege încă din 1933, delicata floare de colţ, simbol al dragostei şi purităţii în tradiţia românească, are mai multe denumiri printre care şi Floarea Reginei. Dorinţa comuniştilor de a şterge din conştiinţe monarhia a mers până la interzicerea acestei denumiri.

FLOAREA-DE-COLŢ: Cum o recunoaștem

FLOAREA-DE-COLŢ. Floarea de colţ, (leontopodium alpinum, după denumirea sa ştiinţifică) este cunoscută în Elveţia, Austria sau Germania, unde este un simbol naţional, ca Edelweiss, nume compus din „edel“, aristocratic, şi „weiss“, alb.

Este o planta perena, lânat-tomentoasă , cu o tulpina dreapta, ce poate ajunge pana la 50 - 80 cm, fara ramificatii. Frunzele bazale sunt dispuse in rozeta, sunt sublanceolate, uneori subspatulate. Frunzele tulpinate sunt alungite sau liniar lanceolate, iar pe fata superioara sunt slab paroase. In pamant un rizom cilindric(tulpina subterana, lipsita de clorofila cu aspect asemanatoare radacinii), acoperit cu resturi de frunze negre-brune din care se desprind numeroase radacini, iar la suprafata pamantului formeaza o rozeta de frunze, din mijlocul carora se ridica o tulpina scurta de 5 - 20 cm, uneori de 30 cm, ce poarta o inflorescenta numita calatidiu, de forma unui disc, in care sunt grupate, in mod normal, florile.

Floarea-de-colţ. Motivul pentru care Floarea-de-colţ este simbolul dragostei şi al purităţii

La români are mai multe denumiri, ca floarea reginei, albumeală, albumiţa, edelvais, flocoşele, steluţă, floarea-doamnei, siminic, tudeliţă, floarea Bucegilor, sau, pur şi simplu, Floarea, nume care concentrează importanţa sa printre toate celelalte flori.

Interesant este că, în jurul anului 1900, floarea de colţ era cunoscută în România şi ca Floarea Reginei, denumire dată în cinstea Reginei Elisabeta, căreia îi era foarte dragă. Mai târziu, însă, comuniştii au interzis această denumire, din dorinţa de a şterge definitiv din conştiinţe tot ceea ce ţinea de Regalitate şi monarhie. 

Cum a ajuns floarea de colţ să îi enerveze pe comunişti şi de ce i-au schimbat numele

Simbol al dragostei la români

Raritarea acestei flori a transformat-o, în folcorul românesc, într-o comoară, un test suprem pentru cei care au curajul şi şansa de a o găsi. Tradiţional, este şi un simbol al dragostei, iar bărbaţii îşi demonstrau iubirea aventurându-se pe stâncile munţilor pentru a culege o floare de colţ şi a o dărui apoi fetei dragi.

Considerate şi flori ale zânelor, sunt simboluri ale purităţii, curăţeniei, tinereţii, iar mai recent şi un simbol al iubitorilor munţilor.

FLOAREA-DE-COLŢ. Legendele florii de colţ Legenda românească a florii de colţ este asociată cu momentul naşterii Mântuitorului. Steaua care i-a călăuzit pe magi spre Bethleem şi-a considerat încheiată misiunea şi a dorit să coboare pe pământ. Tot căutând un loc de odihnă a găsit un loc ca nici unul altul, semeţ şi cufundat în pace, Bucegii. În căderea printre stânci, s-a desfăcut în mii de steluţe care au dat naştere florii albe ca lâna, floarea de colţ. 

FLOAREA-DE-COLȚ. Pare incredibil, dar e posibil: cum să crești floarea-de-colț în grădina ta

În Alpi, floarea aduce noroc celor care o găsesc îşi are origini într-un fulg din lâna unui miel, care a fost lăsat să cadă pe pământ de Fecioara Maria sau în singura lacrimă a Crăiesei Zăpezii căzută după ce muritorul de care s-a îndrăgostit a fost aruncat pe stânci, de spiriduşi.

Din lacrima crăiesei s-a născut o steluţă argintie, prima floare de colţ. Din nefericire, raritatea acestei flori o face extrem de vulnerabilă în faţa turiştilor. În urmă cu ani buni, creştea şi pe pajiştile montane, însă a fost culeasă fără discernământ şi este ameninţată cu dispariţia. Pe timpul lui Ceauşescu, cei care o culegeau făceau închisoare, pe când în prezent, în ciuda amenzilor uriaşe, de până la 3.000 de lei pentru o singură plantă, continuă să fie „vânată“, dispărând cu o repeziciune uimitoare din anumite zone.

FLOAREA-DE-COLŢ. Floarea de colţ este atât de apreciată, încât a fost adoptată ca simbol pentru unele dintre cele mai prestigioase organizații de stat. De exemplu, în armata elvețiană, insignele pentru cele mai înalte grade sunt sub forma florii de colț. Este, de asemenea, insigna pentru trupele alpine austriece, germane și românești. În România, floarea de colţ se află şi pe bancnota de 50 de lei.

FLOAREA-DE-COLŢ. Adevărul pe care multă lume nu îl știe: Cât de rară este, de fapt, Floarea-de-colț

FLOAREA-DE-COLŢ.  crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci. La noi crește în Munții Carpați, fiind declarată monument al naturii din 1933 și ocrotită. Floarea reginei poate fi întâlnită în Munții Maramureșului și Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaș, Munții Bucegi, Făgăraș, Cozia și Retezat. În afara spațiului românesc, floarea reginei înfrumusețează zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpați, Pirinei, dar și din Asia Centrală și de Est.

Mai este cunoscută și ca Floare-de-colț (denumire introdusă în perioada comunistă) sau cu denumirea germană, Edelweiß.

FLOAREA-DE-COLŢ. Conform Dicționarului de sinonime, pentru floarea-reginei (Leontopodium alpinum) există și următoarele denumiri: albumeală, albumiță, floare-de-colț, (rar) edelvais, (reg.) flocosele (pl.), steluță, floarea-doamnei.

Floarea-de-colţ, regina Carpaţilor şi cum o poţi avea în gradina de acasă

FLOAREA-DE-COLŢ. Una din minunile munţilor noştri, Floarea-de-colţ este una din plantele protejate. A o rupe de pe stâncile Bucegilor este o crimă. Poţi însă să-i culegi semintele care se formează în septembrie. Plantate într-un sol sărac, calcaros, în curţile caselor de la munte şansele să crească şi să înflorească sunt maxime. 

FLOAREA-DE-COLȚ. Ce au pățit turiștii care au rupt o floare-de-colț în Bucegi. Nu se așteptau!

Floarea">

Floarea-de-colţ se întâlneşte din Pirinei până-n Himalaya. Creşte în munţi calcaroşi, pe versanţii abrupţi şi însoriţi, pe solul sărac de pe stânci. Denumirea ştiinţifică este „Leontopodium alpinum“, şi este rudă cu floarea-soarelui şi margareta.
Floarea-de-colţ este o inflorescenţă, înconjurată de un înveliş de frunze protectoare cu aspectul unor raze, care sunt confundate cu petalele. Spre deosebire de petale, care cad după înflorire, frunzele protectoare din jurul inflorescenţelor persistă până la fructificare, de aceea par nişte flori nemuritoare.

FLOAREA-DE-COLŢ. Întreaga plantă şi frunzele din jurul inflorescenţei sunt acoperite de peri lânoşi albi care au rolul de a proteja împotriva frigului, uscăciunii şi a radiaţiei ultraviolete.

La noi în ţară, Floarea-de-colţ creşte în Munţii Carpaţi, şi este declarată monument al naturii din 1933 şi ocrotită. Specialiştii mai spun că în Carpaţi se întâlneşte, în special, pe stâncării la altitudini mari şi este destul de uşor de identificat chiar şi de cei mai puţin interesaţi de cunoaşterea plantelor. 

Motivul bizar pentru care floarea-de-colț e sărbătorită AZI de Google

FLOAREA-DE-COLŢ. Floarea-de-colț face parte din flora spontană, astfel că este extrem de viguroasă şi pote să vegeteze şi la altitudini mai joase, în gradinile de la munte. În regiunile muntoase din România planta ajunge doar până la maximum 20 centimetrim înălţime, dar există în alte condiţii climatice până la 50 – 80 centimeri înălţime.

Floarea-de-colţ înfloreşte în iulie – august. Secretul supravieţuirii în captivitate pentru Floarea-de-colţ este frigul. Planta trebuie să stea la temperaturi negative, suporta vântul şi nu are nevoie de udare. Floarea-de-colţ renaşte la sfârşitul lui februarie, când gerul se înmoaie. Nu are nevoie de îngrijire specială, unica nevoie fiind un pământ sărac, amestecat cu praf de calcar.

FLOAREA-DE-COLŢ. Crescută în grădină Floarea-de-colţ poate fi tăiată şi uscată pentru că se păstrează la fel de frumoasă ca şi imortelele.

Nu rupe Floarea-de-colţ! Poţi culege, cu grijă, fără să rupi plantele şi fără să le scoţi din sol, semintele. Rădăcina este mult ramificată şi la suprafaţă, astfel ca bobitele cu seminţe trebuie adunate cu atenţie fără să deranjezi planta.

Seminţele pot fi plantate la suprafaţa solului, la finele lui octombrie, după ce cade bruma, la adâncime mică de cel mult doi-trei centimetri şi trebuie acoperite cu pamat care trebuie bine bătătorit şi udat. Vor face concurenţă ghioceilor, în februarie-martie!

Floarea de colţ. Misterele uneia dintre cele mai frumoase flori

FLOAREA-DE-COLŢ. Atenţie! Floarea-de-colţ e o floare rară! E protejată prin lege şi ruperea lor este o faptă penală!

Floarea de colț este o plantă deosebit de rară. Din acest motiv ea a fost declarată monument al naturii și este ocrotită prin lege încă din 1931. Floarea de colt este protejată în rezervații naturale cum ar fi cele din Piatra Craiului, Munții Bucegi, Ciucaș, județul Alba.

Floarea de colț este de secole un simbol național în Austria și Germania, fiind prezentă în arta populară, în basmele și legendele vechi de secole, în tradițiile păstrate de la o generație la alta.

FLOAREA-DE-COLŢ. Numită în popor și floarea reginei, floarea doamnei, floarea de colț are în tradiția românească o semnificație aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune că, pentru a-și dovedi dragostea și curajul, tinerii colindau zonele stâncoase ale munilor pentru a culege flori de colț și a le oferi iubitelor. În limbajul florilor ea înseamnă puritate și curățenie.

Floarea de colţ are frunze catifelate, de dimensiuni diferite aşezate de jur împrejurul tulpinei, în formă de cerc. Florile, micuţe şi numeroase, sunt compuse din petale de un alb imaculat şi lasă impresia unei singure flori de forma unei steluţe. 

FLOAREA-DE-COLȚ// Floarea reginei, aniversată de Google. Ce trebuie să știm despre floarea de colț

Floarea de colţ se întâlneşte din Pirinei până-n Himalaya. Creşte în munţi calcaroşi, pe versanţii abrupţi şi însoriţi, respectiv pe stânci. Denumirea ştiinţifică, din limba latină, este „Leontopodium alpinum“, adică o specie din familia botanică a florii-soarelui şi a margaretei (familia Asteraceae). „La fel ca şi la rudele ei, ceea ce este numită de necunoscători floare este de fapt o inflorescenţă, adică un buchet întreg de floricele foarte mici, numeroase şi foarte înghesuite.

FLOAREA-DE-COLŢ. Biologii confirmă că această specie poate fi şi cultivată în grădină. „Spre exemplu, în Grădina Agrobotanică a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, ea poate fi admirată pe stâncăriile din sectorul ornamental şi ecologic. Aici, plantele, având o durată de viaţă relativ scurtă, sunt resemănate în fiecare an şi trebuie bine protejate de apetitul melcilor, care le găsesc delicioase.