Doru-Viorel Ursu, fost ministru de Interne: „România a fost jucată la poker”

Anca Alexandrescu – Domnule Ursu, bine ați venit în Culisele statului paralel.

Doru Viorel Ursu – Foarte interesantă propunerea dumneavoastră. Nicodată nu am acceptat și nu am crezut că există un astfel de stat. Nu există un stat... Nu poate să existe decât un stat.

Anca Alexandrescu – Asta era prima întrebare, pentru că toate interviurile pe care le fac la această emisiune cu asta încep. A existat, există acest stat paralel?

DVU - Nu a existat, nu există și nici nu va exista vreodată un stat paralel. După cum nu încap două săbii în aceași teacă. Există însă mizerabili, trădători, cei care se înciorchinează, care colmatează, care căpușează statul. Ăștia sunt în general nemernicii pe care fie clasa politică, fie cei interesați să domine o țară doresc să lase impresia... Și impotența proprie. Când nu ești în stare să aduci țării... Spunea Kenedy parcă... Până să te întrebi ce-ți dă statul, spune ce i-ai dat tu statului. Un om trebuie judecat prin ceea ce face, prin ceea ce produce.

AA – Dar ce a permis dezvoltarea acestor mizerabili? Nu cumva slăbiciunea statului?

DVU – Ajungem la această disoluție de autoritate, provocată însă de aceleași figuri sinistre. Mai e nevoie să explicăm că în acest stat, după 30 de ani sau mai puțin a ajuns Viorica Dăncilă prim- ministru? Trebuie să explic eu de ce statul acesta este slab?

AA – Dar, până la Viorica Dăncilă, au fost aproape 30 de ani...

DVU – Am avut miniștri de cultură și sănătate care au spus că Romulus și Remus, baza latinității, au fost crescuți într-un cuib de vulturi. Un alt ministru al educației, cultură, nu știu, se certa cu elevii, care erau mult mai deștepți ca el, pentru că el nu știa câte stele sunt pe steagul Uniunii Europene. Și atunci ce pot eu să spun, cum a fost posibil, că am mers din rău în mai rău.

AA – Domnulele Ursu, ați fost printre primii membri ai Parlamentului în comisia de control a SRI. Care a fost rolul serviciilor secrete la această evoluție?

DVU – Să-l menajeze pe domnul Măgureanu. Eu nu aveam un rol decât de simplu membru.

AA – Disoluția statului despre care vorbiți se datorează și servicilor secrete? Sau din cauza?

DVU – Îl țin minte pe Vasile Văcaru, Dumnezeu să-l ierte, președintele acestei comisii care nu știa ce să facă să nu-l supere pe domnul Măgureanu. Eu îmi permiteam să-l supăr, pentru că fusesem ministru de interne în perioada în care eu eram chiar mai puternic decât domnul Măgureanu, pentru că eu aveam informațiile până la ultimul nivel al organizării de stat. Deci servicii secrete. Doamnă, noi până în ziua de astăzi nu am reușit, vă propun dar nu cred că veți reuși dumneavoastră, să discutăm despre noțiunea de securitate. Pentru că englezii, când s-a dat secret service act, au spus: Domnule, dacă e secret, de ce trebuie să știm legea? Dacă s-ar fi lămurit noțiunea de securitate și ajungem la disoluția autorității, ar fi trebuit să înteleagă acest popor că are nevoie de anticorpi cum e în ziua de azi cu covid. Un stat trebuie să-și apere interesele în principal. Cum spun englezii, „pe mine mă intreresează Angliei și bunăstarea populației”. Deci un serviciu secret nu e același lucru cu poliția sau cu miliția politică. Numai că am escamotat ideea ca să distrugem exact acești anticorpi. De asta m-a pus la ministerul de interne, ministerul apărării naționale, pentru că MAPN, cel ținut între 4 ziduri de cazarmă, odată mințit cu ideea de democrație și că ar fi autorii revoluției, când de fapt pentru ei au tras. Dar câți ani au trebuit...

AA – Deci e o certitudine.

DVU – Păi câți ani au trebuit ca să se descopere că armata a tras? Când m-au trimis să-l judec pe Nicu Ceaușescu, prima mea uimire a fost când am văzut că toate gloanțele vin dinspre școala de ofițeri MAN înspre clădirea ministerului de interne. Dar revin și incerc să fiu cât mai succint. Se numesc servicii de inteligence pentru că acolo națiunea isi adună elementele cele mai inteligente.

AA – Teoretic.

DVU –Nu, nu, nu. Eu am înființat Academia de Poliție pe care vor să o distrugă.

AA – Și Jandarmeria. Tot dumneavoastră.

DVU – Dar aia e altceva. Acolo era nevoie de factorul de autoritate. Gândiți-vă să nu avem Jandarmerie în ziua de azi. Dar ma rog, aia a fost, a trecut, mi-am iubit trupele, am stat între incendiare. Eu vorbesc de formarea celor mai capabile elemente ale unei națiuni în a-i apăra interesele prin informații de afară. Personalitatea cea mai puternică pe care am întâlnit-o în viață a fost Mihail Caraman.

AA – Primul șef al SIE dupa 1989. Un personaj controversat.

DVU – Păi asta prea puțin îmi pasă. Găsești un Rogojan, care nu a făcut nimic în viață...

AA – Decorat de KGB înainte de 1989?

DVU – Nu-i adevărat! Așa s-a răspândit.

AA- Nu a fost decorat de KGB?

DVU – Păi nu KGB-ul, nu poate decora. Putea să decoreze Uniunea Republicii Sovietice Socialiste.

AA – Cum mai târziu decorau SUA pe un alt șef de serviciu, pe domnul Coldea.

DVU – Pe un alt trădător... Vă referiți la?

AA – La domnul Coldea.

DVU – Lăsați-mă, păi se compară Coldea cu Caraman? Eu credeam că vorbiți de trădătorul din ‘87, acel om care a trădat România, au murit oameni din cauza lui.

AA – Vă referiți la Pacepa?

DVU – De Pacepa. Păi ce, ăla n-a fost decorat? Stați să fim clari. Ce voiați, să-și rupă buletinul? Era român domnul Caraman. A făcut să tremure NATO! Asta nu i se poate ierta. Asta nu înseamnă că era agent URSS. Eu îl cunosc. E personalitatea care m-a marcat. Domnule, i-a făcut terci la ei acasă. De ce? Ce voiai să facă? Dacă el era român, în serviciul României, care Românie era într-un întreg context al tratatului de la Varșovia. Ce să facă? Dacă îi trăda pe ăștia, îl împușcau. Ce să facă? Să vândă americanilor și englezilor și francezilor date secrete? Asta a făcut domnul Năsui!

AA- Ajungem și la asta. Dar haideți să le luăm pe rând. Ați început înainte 89, ați povestit... Vorbiți tot mai apăsat despre o revizuire a procesului familiei Ceaușescu.

DVU- Dar nu vorbesc eu, este o obligație morală.

AA- De ce domnule Doru Viorel Ursu? Știți de ce vă întreb? Pentru că aici, la Culisele statului paralel, am prezentat o serie de documente care au demostrat că o parte din acuzațiile care le-au fost aduse atunci la proces, la așa-zisul proces, nu se susțin.

DVU- Dar asta eu o susțin de 20 și ceva de ani. De când am ajuns ministru de interne și am verificat. A fost condamnat și, cred că e cazul să știți, eu ar fi trebuit să-l judec. Logic. Eram președintele Tribunalului București, era pe raza mea, și el nu avea grad activ, deci gradul meu de căpitan ajungea. Dar din păcate, nu pentru mine, pentru Popa Gică, noi acolo, pe 25 decembrie când s-a cerut un judecator...

AA – N-ați știut pentru ce se cere un judecător.

DVU –Ce să fac să-mi fac cruce, să mă jur? N-am știut. Păi bineînțeles că nu am știut, ni s-a spus că dacă nu vin până la ora 5, să părăsim clădirea, să o abandonăm și să lăsăm numai soldații de la pază. Ca să apere clădirea. Doar nu era să stăm noi cu pistoalele noastre Carpați. Ni s-a spus că trebuie un judecător. De ce, unde, nu s-a știut. A plecat, Dumnezeu să-l ierte că s-a sinucis de ziua mea, pe 1 martie. Și noi ne-am gândit să plece și generalul Nistor, ca să fie completul legat pentru tribunalul teritorial care avea competență pe tot teritoriul național. Pentru că nu se știa unde se merge, am zis să fie pentru să judece oriunde în țară. Iar el, fiind cel mai mare în grad dintre noi, deci colonel, am bănuit că este vorba despre un securist, hai cel mult un colonel, pe care îl poate judeca. Revenind la cazul Ceaușescu, a fost condamnat la moarte pentru 64 de mii de morți, când până la plecarea lui au fost 100. Nu sunt un pro-ceaușist...

AA – Dacă dumneavoastră judecați procesul ați fi ajuns la aceeași sentință?

DVU – Da. Nici n-ar fi frumos să spun că eu eram și făceam... Cred că stilul de conducere, datorită educației primite în familie și facultate, ar fi fost altul. Eu nu aș fi putut să fiu procurorul care..

AA – Atunci de ce ați spus că e nevoie de o revizuire a procesului Ceaușeștilor?

DVU – Păi pentru că a fost condamnat la moarte într-un proces manipulat și acuzat de...

AA – Manipulat de cine?

DVU – De puterea care s-a instalat.

AA - Adică cine? Ion Iliescu?

DVU – Și. Acolo a fost un domn, Gelu Voican Voiculescu, a fost un domn Militaru, agent al cui știm...

AA – Deci veneau din afară ordine către acești oameni? Executau ordine?

DVU – Vedeți, eu sunt de meserie jurist, am fost procuror, apoi judecător, eu discut pe bază de probe. Eu cred că cele mai semnificative probe sunt cele de la Malta. Și anume fapte pentru că era vorba de o reîmpărțire a zonelor de influență în care trupele sovietice încă în Germania trebuiau să aibă un culoar favorabil de retragere. România și Ion Iliescu constituiau un asemenea culoar de retragere în liniște. N-am să-l uit pe Ion Iliescu vorbind despre ursul sovietic. Evident că i s-a încredințat Uniunii Sovietice problema gestionării României.

AA – Cine i-a încredințat-o? Vă întreb pentru că am realizat un interviu cu fostul șef al SIE Ioan Talpeș.

DVU – Omul forte al Guvernului Iliescu.

AA – Care susține faptul că rușii și americanii și-au împărțit sfera de influență și că rușii au primit România, dar în înțelegere cu americanii.

DVU – Categoric da. Interesant că domnul Talpeș spune asta, că dânsul părea a fi de altă misiune. Dar e treaba dânsului. Gorbaciov. Nu trebuie să-mi spună domnul Talpeș. Gorbaciov în sesiunea sovietului suprem spune „în următoarele 24 de ore”. Citatul este exact. Că de asta am scris „poker cu măști”, că România s-a jucat la poker.

AA – Ați mai avut o carte cu un alt titlu interesant, „Șah mat, România”.

DVU – Aia a fost prima. Pentru că în „Șah mat, România”, matul s-a dat la rege. Cine era regele? Ceaușescu.

AA – Ajungem și la discuția despre rege.

DVU – Gorbaciov spune în 24 de ore în Ro vor avea loc evenimente ... vor interveni schimbări radicale. Asta spune el cu 24 de ore înainte. Știți ce a fost pe 21, da? Păi deci ei știau. Ei făcuseră. Erau lideri de plan. După aia Malta, după 2-3 decembrie. Bush și Gorbaciov.

Ce spune domnul James Becker al III-lea. „Noi, americanii, suntem înclinați să dăm curs propunerii franceze – prietenii noștri - ca în România să se intervină de către trupele tratatului de la Varșovia pentru a sprijini pe opozanții lui Ceaușescu. Uitați! Domnul James Backer III.

AA – Care erau opozanții lui Ceaușescu în opinia lor la acel moment?

DVU - Scrisoarea celor 6, că noi n-am avut o opoziție. Așa și eu era, și tatăl dumneavoastră, toți eram opozanți că nu ne convenea.

AA - Cei recunoscuți, mă refer la cei recunoscuți de puterile mari.

DVU – Nu prea. Au fost cei 6. Sigur că exista în Franța, Monica cu soțul ei, mai exista acel domn pe care au vrut să-l omore... La noi cine era? Doina Cornea, Dumnezeu s-o ierte. Corneliu Coposu, care nu prea... Dar de Doina Cornea s-a știut, era cel mai clar și cel mai curajos opozant al regimului. Foarte palide opoziții. E. Și atunci domnul Becker spune „să intre trupele tratatului”. Gafe de proporții pe care Condoleezza  Rice, acea mulatră, frumușică, ajunsă sefa Departamentului de Stat si luând oarecum in derâdere pe seniorul James Becker, spune la data respectivă „este doar o interpretare greșită, o scoatere din context, pentru că la acel moment România era doar la periferia intereselor americane. Măi să fie... Și cum după câțiva ani buni România e atât de partener strategic? Am ajuns parteneri strategici cu cei care spuneau că suntem la periferie. Cuvânt cu cuvânt.

AA – Târziu. Târziu s-a întâmplat să ajungem parteneri strategici.

DVU – Păi târziu, pentru că s-au întâmplat grupurile necesare. Cum au făcut rușii. Păi rușii nu au făcut SOVROM-uri și nu au pus consilieri sovietici? Și noi avem parte de consilieri străini NATO. Foarte bine. Să ne învețe. Eu nu aș fi acceptat la mine-n minister. Aș fi colaborat. Eu am semnat primul tratat cu Franța.

AA - Avem un reprezentant la vârful NATO, secretarul General Mircea Geoană.

DVU – Domnul Geoană este trimisul lui Iliescu și este preluat apoi de americani. Nu a fost ambasadorul României în SUA trimis de Ion Iliescu? Și atât de bine a reprezentat interesele, a continuat în acest rol in diplomație și sub noua putere instalată.

AA – A trimis un fax la București care, spune lumea, l-a salvat. Asta să fi fost salvarea?

DVU – Ce să salveze? L-au implementat. În lumea asta a serviciilor secrete și a diplomației...

AA – Dar de ce faceți legătura asta între serviciile secrete și Mircea Geoana?

DVU – Păi el a făcut legătura, nu eu.

AA – Când a spus că „nu mai știm câți mai suntem”?

DVU – Când a spus că nu poți să fii acolo fără să... Ce claritate aveți în gândire, imediat punctați. Dar aveți un sac de box în față. Păi nu trebuie... că nu te pune Iliescu. Ci doar cu acordul partenerilor. Că dacă aia nu vor, nu te pun. Nu te punem noi. Deci aceste chestiuni la nivel de stat major, la nivel de ambasadori în anumite țări, la anumiți reprezentanți în tot felul de organisme internaționale nu se iau în funcție de cum vrea amărâtul de stat român. Bine, Constantinescu se considera frate, lider local...

AA – Au mai fost și alții care s-au considerat lideri locali. Victor Ponta... Sunt mulți care au aspirat.

DVU – Care a umplut stadionul de ziua lui... Vă dați seama unde ajungeam? Dar nu Victor Ponta îi interesează, și nici alții ca el.

AA – Dar să știți că și despre Victor Ponta, Traian Băsescu a spus că este ofițer SIE.

DVU – Când un ofițer de securitate sau un colaborator spune despre altul să știți că nu... De asta m-am retras din politică, de silă. De fapt nici n-am fost vreodată. Că n-am fost membru în vreun partid ca ministru. Asta a fost și condiția. Niciodată membru al vreunui partid. Ministru al României. Este o asemenea mocirlă. Suntem atât de goi.

AA: Politicul controlează serviciile sau serviciile politicul?

DVU: În mod clar, pentru că noi nu avem un politic care poate controla ceva. Dovadă că am avut un partid care a introdus moțiune împotriva propriului guvern. Nu avem un politic coerent, care să domine. E adevărat că nu mai avem nici acele servicii secrete de rezonanță. În fond ce sunt serviciile secrete, că le-am cunoscut structura, am avut și eu un serviciu secret – 215 (Doi Și-un Sfert, n.r.), care era peste. Dar altceva vreau să spun. Niște oameni acolo și ei, cum se spune într-o poezie.

AA – Am văzut o declarație mai veche a dumneavoastră , acum vreo 10-12 ani, spuneați că serviciile secrete s-au implicat în politică. Și că în mandatul dumneavoastră primeați informații despre Coposu. În ce sens s-au implicat serviciile in viața politică?

DVU – Eu primeam acele informații inclusiv despre mișcările în țară și în străinătate ale seniorului și ale altor lideri ai opoziției până când am spus stop.

AA – Deci vi le dădeau ei din propria inițiativă?

DVU – Păi era obligatoriu. Eu ca ministru de Interne și alți câțiva demintari, președintele, premierul, primeam acele note informative cu 2 sau 3 de zero în față, de strict secret. Și în care ni se vorbea și de una și de alta. În primele zile de ministru primeam că în fiecare zi erau 3 atentate și 2 lovituri de stat.

AA – Ați primit și că urmează să fie mineriadă?

DVU - Care din ele? Ca la una am fost pus și la alta am plecat.

AA – Păi ați fost pus la cea din iunie, pentru că cea de atunci... Atunci ați venit, după momentul...

DVU – Nu. Nu.

AA – Cine a organizat momentul 13-15 iunie? Securitatea? Se înființase deja SRI. Era deja Măgureanu.

DVU – Acel mamut FSN-ist care preluase cea mai mare parte a eșaloanelor 2 și 3 din partidul comunist român și care pentru a întări, după alegeri libere, și a distruge total opoziția a organizat aducerea minerilor spre București. Răzvan Teodorescu a întrerupt emisiunea și atunci în toata țara...

AA – Cine i-a adus la București?

DVU – Trenul.

AA - Dar cine a comandat trenul?

DVU – Trenul a fost comandat de lideri ai minerilor și de ofițeri de securitate. Dar se știe. Am avut cel puțin 2 lideri ai FSN care intrasera in relații mai apropiate. „Da, Doru, am primit de la un domn NS Dumitru... Nu știu dacă mai trăiește

AA – Dar care era scopul? Ce doreau să obțină?

DVU - Ramforsarea puterii de atunci FSN-iste sub oblăduirea Armatei. Eu cred că și lovitura de stat din Decembrie 1989 a avut în spate armata. România trebuia să devina un regim militar. Militar, dar cu mănușa sau împreună cu mănușa de catifea a lui Ion Iliescu și a altor câțiva lideri. Dar cred că și în decembrie si mai ales in iunie s-a dorit ca lovitura de stat să fie urmată de o dictatură militară. Existau oameni puternici. Vasile Ionel in principal, cred că el a fost omul forte al puterii.

AA - Dumneavoastră ati vorbit de o lovitură de stat și când a fost dat jos guvernul Roman.

DVU - Pai eu am fost în sala în care, primindu-se un telefon, și pentru că la vremea respectivă se tutuiau, Ion Iliescu spune „Petre, vezi cine e!”. La fel alt personaj celebru: Traian Băsescu Ministrul transporturilor.

AA – Asta se intâmpla in toamna lui 1991.

DVU - Și asculta câteva secunde si pe urmă zice „Ioane, auzi ce-mi spune Băsescu. Garniturile vin cu mineri care țin cuțitul la gâtul mecanicilor de locomotive. Astea sunt acte teoriste, s-au înfipt în creierul meu ca niște limbi de foc. În aceste condiții, ar fi un act de lașitate ca eu să părăsesc Guvernul. Pentru că tocmai se discuta, cum facem Guvern de uniune.

AA – Ii ceruse Iliescu să plece?

DVU – Nu. Eu când am ajuns acolo se discuta doar cum să se iasa din situația de criză. Eu veneam din stradă. Daca Iliescu i-o fi spus „Petre, hai să găsim o soluție cu guvern de uniune sau rămâi tot tu. Nu știu și nici nu ma interesează. Eu știu doar atât. Petre Roman a spus „Ioane, eu în aceste condiții, eu nu abandonez Guvernul. Și iarăși lucruri... Pentru care n-am să-i iert niciodată...

AA – Pe cine?

DVU – Deși doi sunt morți. Al treilea nu știu dacă mai trăiește. Un domn consilier al președintelui și-a permis să spună că de ce să fie condamnat pentru că a omorât... „Domne, nu înțelegi că nu te mai vrem?”

AA – Cum îl cheamă?

DVU – Iosif Boda.

AA - De ce nu-l mai voiau pe Roman?

DVU – Asta trebuie să întrebați conducerea Frontului , pe Iliescu și echipa lui. Se căscase crevasa intre guvernul reformist al lui Roman. Abia acum conștientizăm, atunci toti l-am înjurat.

Tin minte reacția lui Caraman, un râs nervos, ceilalți cuibăriți de frică. Parcă aud un râs nervos : „Spuneți, domne, o dată că asta vreți!”

AA – Îmi povestiți de o întâlnire în birou la Ion Iliescu unde era și șeful serviciului secret SIE...

DVU – Era normal să fie. SRI și SIE erau membri de drept.

AA – Era și Măgureanu acolo? Ce poziție a avut?

DVU – „Eu nu știu, eu nu fac”

AA- Domnul Roman a povestit că ... chiar domnul Măgureanu i-a cerut demisia.

DVU – Nu e adevărat. Îmi pare rău de Petre. El a spus ceea ce eu nu cred. Că Margareta s-a întâlnit cu el înainte... Eu știu că a fost la el acasă, dar cu doamna Roman.

DVU – Șeful SIE spune „spuneți domne că asta vreți” iar eu m-am ridicat și în acel moment am spus „lăsați-mă să mă duc la oamenii mei. Și m-am dus în stradă între Jandarmi și polițiști și am stat între incendiare. Așa întărești spiritul combativ al trupelor pe care le comanzi.

În acea noapte oribilă în care eu știam că Roman nu cedează, nu ceda niciunul, 127 de răniți grav și un jandarm ars de viu... I-am tocat. Și nu că aș fi eu violent, dar trebuiau tocați. Însă domnul Nicolaescu a venit în ședința Senatului sau a a Corpurilor Reunite și a constatat împreună cu domnul Dan Marțian că guvernul Roman și-a prezentat demisia. O minciună ordinară. Asta a știut țara. În timp ce noi ne luptam să păstram... Noi n-aveam gard la guvern. Om la om.

AA – Puțină lumea își amintește că nu exista acel gard la Guvern.

DVU - Disoluția era hotărâtă în afara țării. Cum distrugi o autoritate într-un stat? Cel mai simplu. Oponând elementele ei de structură și de autoritate. Asmuți armata împotriva internelor, e atât de simplu. Desființezi serviicile secrete – securitatea, trecând-o în subordinea armatei. Departamentul Secu primea indicative militare, vezi Doamne ca să le protejeze. Noi în România nu știm ce înseamnă servicii secrete. Noi tot răul îl punem pe securitate. Poliția politică care a dus la canal, care a făcut crime oribile pentru a susține puterea nou instalată comunistă este cu totul altceva decât serviciile secrete române. Din afară, am fost eroi. Ajunseserăm cu platforme industriale.... Sigur, furând ceva din secretele industriei lor. Caraman a furat planurile avionului ultrasecret al NATO. Dar ăsta e jocul. Păi doar ei pe noi? Noi nu?

AA – Am reușit noi pe ei, după 89?

DVU - Ceaușescu a fost primit pe covorul roșu de regina Elisabeta...

AA- Eu vă întreb dacă am reușit după 89.

DVU – România este aia în care Ceaușescu... Standing ovation in congresul american. România era în primele 5 națiuni în sport. Ce superbi erau atleții români...

AA – Până acum ați vorbit de 2,15, acum ați vorbit despre deființarea securității și trecerea ei la armată. Vreau să vă întreb de ce era nevoie de atâtea servicii?

DVU – Păi nu era. Li s-a permis.

DVU – Ai un serviciu secret de informații în exterior. Ai un serviciu în interior, care ar fi SRI, dar nu prea e performant, pentru contrainformații. Păi cum să nu-ți aperi...?

AA – Serviciile conduc tot?

DVU – Nu, nici măcar!

AA – Dar anumite personaje din servicii?

DVU – Se pune gunoiul sub preș. Dar serviciile secrete nu au rolul de care se vorbește. Pentru că nu poți...

AA – Dar totuși sunt dovezi clare că în perioada lui Băsescu serviciile s-au împlicat în actul de justiție. Coldea și Maior...

DVU - Serviciile secrete sunt subordonate direct președintelui României, care dacă este un ticălos poate să le conducă. Serviciile secrete sunt compuse din oameni obișnuiți.

DVU - Cei mai mulți patrioți. Securitatea lui Ceaușescu a fost naționalistă chiar. Dar singur că se întrepătrund tot felul de interese politice și cei mai slabi le acceptă. Cei mai slabi conducători implementați în serviciile secrete. Ca un ofițer care are doi copii acasă și îi merge și mintea nu ar face mizerii antinaționale.

AA - Vreți să spuneți că servicii de secrete au făcut lucruri antinaționale?

DVU - Unii da. E normal să faci un lucru antinațional când se vinde aurul verde al țării, când distrugi marile combinate.Cine? N-are decât parchetul militar să-i identifice că e atat de ușor.

DVU- De multe ori sunt în combinații cu politicieni. Se fac adevărate triade: servicii secrete, politician - magistrat...

AA – Oamenii de afaceri unde sunt în povestea asta?

DVU – În spatele tuturor, normal. Deci banii vorbesc?

AA – Deci ca să aflăm adevărul, follow the money?

DVU – Nu e suficient să te duci pe urma banilor. A existat un tip...

AA – Acești oameni de afaceri nu sunt creați de servicii?

DVU – Nu. Contele de Marange (?), șeful serviciilor secrete franceze. Ei nu le spun de securitate, ei le spun servicii de cercetare externă. Ei nu se duc să spioneze, ei se duc să se documenteze.

Astăzi nu mai mergi cu tancul. Azi cumperi conștiință. Și când cumperi conștiință ai și țară, ai și teritoriu. Conștiința română este cu cumpărată.

DVU – Cei mai importanți și cei mai serioși miniștri ai actualului Guvern în care prim-ministrul nu a intrat la liceul...

DVU – Nu știți că n-a intrat nici la liceu, nici la facultate? Dumneavoastră, ziariștii ați descoperit. N-a intrat nici la liceu și l-au dat la profesională printr-o manevră...

AA – Asta nu e o chestie rușinoasă.

DVU – O să spuneți că și Einstein nu a fost strălucit la aritmetică. E foarte rău. Și eu și colegii mei ne-am frecat coatele pe băncile școlii.

AA – Erau alte generații, altă școală românească.

AA – Pentru că ați amintit despre întâlnirea lui Petre Roman cu principesa Margareta despre care spuneți dumneavoastră că nu știați că a avut loc decât cu doamna Roman... Vreau să-mi povestiți momentul în care regele a fost întors din drum.

DVU – Știți ce a spus Napoleon țarului Alexandru? Când a vrut să o invite și pe regina Prusiei a spus „maiestate, am făcut dragoste de multe ori în 2, în 3 niciodată”. Deci nu știu dacă în momentul ăla până la urmă întâlnirea a avut loc cu domnul Roman.

DVU – Regele Mihai, fostul suveran al României, își pierduse naționalitatea. Ați mai avut dumneavoastră în emisiune pe domnul acela care zicea „domnule, poți să-ți pierzi naționalitatea, dar cetățenia niciodată”. Băi domnule, documentează-te. Naționalitatea nu se poate pierde. Că te-ai născut din maica-ta și taică-tu. Cetățenia, da. Deci, regele Mihai, fostul suveran și-a pierdut naționalitatea printr-un act al prezidiului marii adunari naționale, dar culmea, în baza unei legi din 38-39 a lui taică-su, a lui Carol al II-lea. Taică-su a vrut să scape de legionari. A găsit posibilitatea ca să retragi cetățenia unui național. Comuniștii au dat acel act pe care l-au privat de cetățenie.

DVU - Vine mom 89-90. Iliescu zice „Aceia care au fost privați de cetățenie prin acte abuzive (...) se pot duce să-și ridice în baza unei cereri, pașaportul.

DVU - În înțelepciunea ei, curtea de la Versailles i-o fi spus: „Maiestate, nu vă dați seama ce eroare? Dacă vă duceți și vă ridicați pașaportul românesc înseamnă că recunoașteți România și autoritatea nou instalată. Și atunci maiestatea sa nu s-a dus să-și ia pașaportul. Lua pașaportul englez al majestății sale, numai că nu mergea să vină în țară cu pașaportul acela. Pentru că nu i s-a dat viză.

DVU – Parcă îl țin minte pe domnul Meleșcanu, întrebat fiind de colegii dumneavoastră, „deci domnule Meleșcanu, trebuie să înțelegeți că nu i s-a dat viză majestății sale.” Meleșcanu spune „Da, nu i s-a dat”. Și atunci onorabila

AA – Pe ce motiv i s-a refuzat visa?

DVU- Asta întrebați-l pe domnul.

AA – Pe domnul Meleșcanu?

DVU – Da.

DVU – Domnule, de ce nu i-ați dat viză atunci?...

Curtea de la Versailles i-o fi spus: maiestate, dar aveți și pașaportul acela diplomatic danez. Curtea daneză dăduse pașapoarte diplomatice membrilor familiilor regale din Europa. „Băi să știi că le-am făcut-o. Ia să mă urc eu în avion sub nume fals.”

AA – De ce sub nume fals?

DVU – Păi ca să nu ne prindem. Să ne pună în fața faptului împlinit. Aici domnul Caraman a zis „Eu și domnul Măgureanu trebuie să mergem să ne dăm demisia pentru ce am făcut. Că v-am lăsat cu regele în aeroport.”

DVU - Vine omul cu pașaport danez, străbate ilegal frontiera deci. Și aici e o problemă, totuși, pe aeroport, i-a pus cineva ștampila. Ștampila aia e egală cu zero. Aia nu se dă pe aeroport și nu în orice condiții. Trebuie să ai de la un oficiu diplomat...

AA – Cine a pus ștampila?

DVU - Un prăpădit de funcționar. L-am și destituit pe ală. Păi vă dați seama? Era Dinu Patriciu – un tip deosebit ca liberal, adjuncții de la aeroport, Simina Meziceascu și mulți altii.. Ce să facă un prăpădit de funcționar din poliția de Frontieră?

Au plecat au stat în București, ulterior, am aflat în casa Simeinei Zimincescu, au plecat spre... Și nu ștaim spre ce... spre Sinaia, spre Pitești... Pentru mine intrase fraudulos.

AA – Dacă avea ștampila pusă mai era fraudulos?

DVU – Nu avea nicio valoarea acea ștampilă. Nu mi-ar fi făcut dosar penal de lipsire de libertate dacă era ceva ilegal în conduita mea? Cum i-au făcut lui Chițac pentru Doru Braia? Și aia altă chestie, și m-a întrebat Ilescu, „domne, dar tu de ce nu faci așa cum a făcut Chițac să-l scoți pe Doru Braia, că face agitație?” Domnule președinte, domnul Braia e cetățean român. Asta e.

AA – Ce treabă avea Ion Iliescu cu discuțile astea?

DVU - Îi afecta puterea, îi afecta imaginea. Iar Doru Braia era un nebun. Un nebun frumos.

AA – Asta e treaba președintelui? Se poate amesteca în așa ceva?

DVU - Ca dovadă că la mine nu. Că mi-a cerut să iau și 2.000 de subordonați de-ai domnului Măgureanu și să-i aduc la Ministerul de Interne. De ce să infiltrezi Ministerul de Interne cu 2.000 de funcționari ai SRI-ului?

AA – Care era miza?

DVU – Miza oricum nu a fost atinsă, pentru că am refuzat. Infiltrarea Ministerului de Interne cu elemente din servicii. Erau doi generali în Ministerul de Interne care îi raportau domnului Iliescu zilnic ce fac. Nu vă spun cine. Sunt amândoi morți.

DVU – Ei pe de-o parte mă serveau pe mine, pe de alta parte...

AA – Târziu o parte din arhiva 2, 15 a ajuns la SRI.

DVU – Eu nu am vrut să cedez arhivele naționale. Penitenciarele era firesc să le cedez. Dar arhivele naționale, nu! De la Israel sau de la Holocaust Museum au luat pe fiecare microfilm, din arhivele noastre naționale. Ei au venit să ceară microfilme pentru a putea deschide acel muzeu.

DVU – Puterea de atunci, nu mai spun... Iliescu... A zis să nu le dau. Și de ce să nu le dau când luam nu știu câți cenți pe bucățică. Ce m-a durut este că în avionul care pleca din România pentru inaugurarea Holocaust Memorial Museum a plecat domnul Iliescu. Și zic, „Doamne, cum se scrie istoria! Eu lupt ca sa le dau, ca am avut relații excepționale și cu statul israelian, a venit chiar și Ellie Wiesel la mine-n birou... Dar eu n-am urcat în avion. Și din păcate nu am ajuns nici în Israel, la invitația ministrului lor de Interne, pentru că mă interesau luptele de gherilă urbană pe care le făceau și le fac statul israelian.

DVU – Ce vreți să vă mai spun despre rege? La km 70, baraj firesc de control, că noi nu știam, am alertat și Argeșul și Prahova.

AA –Păi ce făceau serviciile de informații?

DVU – Păi n-auziți ce? Ca zis Caraman. Au băgat capul în pământ ca struțul. Iliescu tremura. Roman era la Poiana Brașov. N-avea nimeni nicio șansă, regele era la 8% atunci.

AA – Efectul a fost invers, a căpătat mai multă popularitate după acest moment.

DVU – Pe tronul României, și eu sunt român, oltean, nu a existat niciodată nicio picătură de sânge românesc. Luați regii și reginele României și spuneți-mi care e român. A fost unul singur: Alexandru Ioan Cuza. Și de asta bine că am apucat să numesc Academia de Poliție – pe care vor să o dărâme.

AA – Nu vreau să transformăm interviul într-o lecție de istorie. I-ați oprit atunci la baraj, ce s-a întâmplat?

DVU – A forțat barajul. A trecut prin el. Nu era doar o mașină. Am văzut că trec. Barajul de la Pitești de la intrare... Câtă mizerie, câtă mizerie... Să spui că ai fost oprit cu tancuri și cu mitraliere. Doamna Margot, Margareta Duda, nu o să-i spun maiestate, nu mă lasă constituția României. Ei niciodată nu or să fie ai românilor. Eu nu am în Constituția României termenul de maiestate. Acolo au fost întâmpinați de un baraj simplu, de o mașină.

DVU – Autoritatea concetățenilor, ordinea și liniștea publică în România o exercitam eu cu subalternii mei. Am primit acum 2 ani o listă cu miniștri de interne cu exprimarea preferințelor. 48,2% după 30 de ani. N-am umblat niciodată cu bodyguarzi după mine. Cum să mă duc între cetățenii mei, mie să-mi fie frică de ei?

DVU – Astăzi aș face la fel, când e vorba de lege, constituție, de poporul pe care îl iubesc și de care aparțin.

DVU – Păi de ce credeți că am făcut liniște în ‘91, pe 15 martie? Păi toți tremurau. „Iar o să vina ungurii, o să facem...” Nu, nu! Eu am fost ministru de interne al României și al fiecărui cetățean. Și oamenii au înțeles asta. A! N-am negociat clar. Suveranitatea, unitatea poporului și ... Niciodată.