Doliu imens în muzică. Connie Francis, idolul anilor ’50-’60, s-a stins din viață la 87 de ani

Connie Francis a fost o prezență dominantă pe scena muzicală a vremii dinainte de invazia Beatles. Între 1957 și 1964, melodiile sale figurau aproape permanent în topuri. Francis avea o capacitate specială de a-i cuceri atât pe adolescenți, cât și pe adulți, înregistrând peste douăsprezece hituri care au urcat în Top 20, începând cu „Who’s Sorry Now?” și continuând cu single-uri ce au ocupat locul 1, printre care „Don’t Break the Heart That Loves You” și „The Heart Has a Mind of Its Own”. Ca multe alte vedete adolescente ale epocii, Connie a ajuns și pe marile ecrane, jucând în filme precum „Where the Boys Are” și „Follow the Boys”.

Debut precoce și un start timid: De la acordeon la gloria mondială

Artista și-a început cariera la doar 17 ani, semnând cu MGM Records după apariții la diverse emisiuni de varietăți TV. Primele sale înregistrări nu au avut parte de prea multă atenție, dar situația s-a schimbat radical odată cu lansarea interpretării ei după balada clasică „Who’s Sorry Now?”, scrisă de Ted Snyder, Bert Kalmar și Harry Ruby.

Inițial, nici acest cântec nu a avut succes, dar destinul s-a schimbat atunci când Dick Clark l-a difuzat în 1958 în celebra sa emisiune „American Bandstand”. Francis a continuat cu piese care au cucerit adolescenții, precum „Stupid Cupid”, „Everybody’s Somebody’s Fool” și „Lipstick on Your Collar”. Fragmentele muzicale s-au bucurat de succes global, artista reluând piese în italiană, spaniolă și alte limbi. Concertele sale se vindeau cu casa închisă peste tot în Statele Unite.

Dragostea interzisă: Bobby Darin și pistolul tatălui

În culise, destinul personal al lui Francis căpăta accente dramatice. Romantismul înflorea între ea și idolul adolescenților Bobby Darin, care voia să-i scrie cântece. Povestea a luat însă o turnură neașteptată atunci când tatăl ei a aflat că cei doi ar plănui să se căsătorească. Bărbatul a năvălit la una dintre repetiții, înarmat cu un pistol, și a pus capăt relației.

În autobiografia ei, „Who’s Sorry Now?”, Connie scria: „Viața mea personală e un regret de la A la Z.”

Intervievată de Associated Press în 1984, anul apariției cărții, ea mărturisea: „Mi-am dat seama că i-am permis tatălui meu să aibă prea multă influență asupra mea.”

Doliu în lumea sportului românesc. Un fost jucător și arbitru a murit

Un destin încărcat de obstacole și pierderi

Tatăl ei, George Franconero, era un antreprenor din New Jersey care cânta la acordeon. El a remarcat talentul fiicei și a pus-o să învețe instrumentul încă de la grădiniță. La vârsta de patru ani, Connie urca pe scenă la diverse evenimente locale, iar tatăl a devenit apoi managerul personal al carierei sale.

Pe parcursul anilor ’70, deși succesul pe ecrane scăzuse, Francis încă era o prezență marcantă pe scena muzicală americană. După un concert la Westbury Music Center din New York, în 1974, artista a trecut printr-o experiență traumatică: a fost violată în camera de hotel, sub amenințarea unui cuțit. Agresorul nu a fost identificat niciodată.

Francis a dat hotelul în judecată pentru lipsa măsurilor de securitate și a primit din partea juriului o despăgubire de 2,5 milioane de dolari în 1976, însă ulterior părțile au ajuns la o înțelegere extrajudiciară pentru suma de 1.475.000 dolari, în timp ce se pregătea un apel. Artista a povestit că atacul i-a distrus căsnicia și i-a provocat ani întregi de suferință emoțională.

Tragediile au continuat în 1981, când fratele său George a fost împușcat mortal în timp ce părăsea locuința din New Jersey. În anii următori, tatăl i-a cerut internarea într-un spital de psihiatrie, unde a fost diagnosticată cu tulburare bipolară. Într-o perioadă de suferință adâncă, Francis a încercat să se sinucidă luând o supradoză de somnifere, dar a fost salvată după trei zile de comă.

Între reflectoare și singurătate

De-a lungul vieții, Connie Francis a avut patru căsnicii, cel mai lung mariaj fiind cu Joseph Garzilli, despre care spunea că a fost singurul care a meritat. Celelalte relații s-au destrămat rapid, niciuna nereușind să depășească un an. 

Doliu în lumea sportului: un fost medaliat olimpic a murit, după ce a fost lovit de trăsnet