Descoperire uluitoare într-un zid din casa lui Iuliu Maniu. Soţia sa a salvat vieţi cu ajutorul lor!
În timpul lucrărilor de consolidare a zidurilor, muncitorii au găsit într-un perete două recipiente din sticlă care erau folosite de Clara Maniu pentru a prepara amestecuri de plante medicinale pe care le folosea în tratarea anumitor boli sau răni grave. Aceste leacuri s-au arătat a fi cu adevărat miraculoase, mai ales că erau folosite atunci când medicii nu mai dădeau nicio șansă de supraviețuire.
„Lucrând la consolidarea zidurilor, muncitorii au găsit într-o nişă, în camera care odinioară îi găzduia pe Ioan şi Clara Maniu, două recipiente din sticlă, care, credem noi, îi serveau Clarei Maniu pentru preparea „leacurilor”, fiind cunoscută preocuparea ei pentru medicina naturistă”, a transmis parohul Cristian Borz.
Mai exact, Clara Maniu prepara infuzii din anumite plante. Mama lui Iuliu Maniu deținea o adevărată colecţie de ceaiuri precum şi tot felul de alifii preparate cu multă grijă și pricepere, chiar de ea. La Dealul Ţarinii veneau numeroși oameni necăjiţi și bolnavi. Pe cei mai mulţi îi îndruma spre spitalul din Şimleu sau la medicii din Zalău, însă pentru cei pentru care avea leac, îi vindeca ea. Recompensa era numai mulţumirea sufletească de a fi făcut un bine.
Clara Maniu a salvat un om de la orbire
Nepotul ei, Ionel Pop, îşi aminteşte că era înclasa I primară, la Şimleu, când a venit la Dealul Ţarinii un ţăran cu un ochi aproape distrus, după ce o așchie i-a sărit în ochi și i-a spart corneea. Clara Maniu l-a ţinut în casă aproape o lună de zile, timp în care, de 2-3 ori pe zi, îi sufla în ochi un praf cafeniu, făcut de ea. Lua dintr-o cutiuţă pe cotorul unei pene de gâscă câte o cantitate mică de pulbere, o apropia de ochi şi o sufla. La început, omul putea zări în imagine un fir de păr vertical, care, cu timpul, a disparut, și și-a recăpătat vederea. În semn de mulțumire, omul mai ajuta cu ce putea pe lângă casă, iar nepoților le spunea tot felul de povești. După ce s-a vindecat complet, tăranul mai venea din când în când ca să presteze unele munci drept mulţumire, spre bucuria copiilor care aveau posibilitatea de a asculta noi poveşti.
A salvat de la amputare brațul unui țăran
La Bădacin, trăia un ţăran, Giurca Sâi, care lucra cu ziua la Dealul Ţarinii. Într-o vară, povesteşte Ionel Pop, Giurca a venit disperat de la spitalul din Zalău cu două răni infectate în zona brațului, speriat că doctorii se gândeau la amputare. „În viaţa mea nu am văzut răni mai urâte - spune Ionel Pop – erau ca două cratere adânci, în fund era carne vie, în jur era puroi, braţul era umflat şi vânăt”. Clara l-a mângâiat, i-a dat pentru întărirea moralului un pahar de palincă şi s-a grăbit la bucătărie să prepare alifia. Mulţi ani după aceea, Giurca Sâi venea la lucru cu ziua la gospodăria din Dealul Ţarinii, cu braţul teafăr, asemenea celuilalt.
Vezi mai multe pe Vocea Transilvaniei.