De ce poftim la dulciuri când suntem deprimați?
Când vine vorba de dulciuri și depresie, e o relație destul de complicată — și foarte comună. Mulți oameni simt nevoia de ceva dulce atunci când sunt triști, anxioși sau deprimați.
De ce poftim la dulciuri când suntem deprimați?
Creierul vrea "dopamină" rapidă – Zahărul declanșează eliberarea de dopamină (hormonul plăcerii), ceea ce oferă o stare temporară de bine.
Cortizolul (hormonul stresului) – Poate crește pofta de carbohidrați și dulciuri, mai ales în stările de stres sau depresie.
Obișnuință emoțională – Dacă în trecut dulciurile au fost o „recompensă” sau o sursă de confort, creierul învață să le ceară în momente dificile.
Dar care-i partea negativă?
Efect de bumerang: După ce nivelul zahărului crește rapid, vine și căderea bruscă – ceea ce poate accentua iritabilitatea, oboseala și chiar tristețea.
Inflamație și depresie: Consumul excesiv de zahăr e asociat cu inflamație în corp, care poate contribui la simptomele depresive.
Ciclu vicios: Cu cât te bazezi mai mult pe dulciuri pentru confort emoțional, cu atât devine mai greu să ieși din cercul depresie–zahăr.
Ce poți face?
Înlocuitori sănătoși: Fructele, ciocolata neagră (minim 70% cacao), smoothie-uri făcute acasă.
Mic dejun echilibrat: Proteine + fibre = energie constantă și mai puține pofte.
Mindfulness: Întreabă-te: „Chiar îmi e foame sau încerc să umplu un gol emoțional?”
Sprijin emoțional: Terapia, vorbitul cu cineva apropiat sau grupurile de suport pot fi alternative mai sănătoase.